Astăzi, 1 august, prăznuim scoaterea Sfintei Cruci. Este demn de știut că, odinioară, această sărbătoare constituia un prim pas în cinstirea Mântuitorului, în luna august, fiind urmată de Schimbarea la Față a Domnului, pe 6 august, și de venerarea Sfintei Mahrame a Domnului, cu Icoana nefăcută de mână, de pe 16 august.
Sărbătoarea „Scoaterii lemnului Sfintei Cruci" provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul Palatului împărătesc și purtată, cu sobor de sărbătoare, la Biserica „Sfânta Sofia" - acum transformată în moschee! -, unde rămânea pana la 14 august, când era readusă la palat. Aceasta se făcea, se pare, în amintirea arătării Sfintei Cruci, la biruința marelui Constantin asupra lui Maxențiu, la podul Milvius, de pe râul Tibru (312), precum și a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de către Sfânta Elena, la Ierusalim.
După o altă tradiție, această sărbătoare este legată și de biruința, în aceeași zi de 1 august, în secolul al XII-lea, a împăratului Manuil Comnenul, asupra turcilor, cu puterea și lumina cinstitei Cruci a Domnului. În această zi, Sfânta Cruce a fost purtată de armate, în războiul contra turcilor. Tot în această zi, țarul Rusiei, Adrian, a purtat icoana Maicii Domnului și Sfânta Cruce în războiul contra bulgarilor. Atât armata bizantină, cât și armata rusă au obținut victorii. Atunci, Patriarhul Constantinopolului Luca, și Mitropolitul Kievului, Constantin, au hotărât ca, la 1 august, să fie sărbătorită scoaterea Sfintei Cruci, cea care a adus victorii celor două armate. (M.C.)
