- Profesia de mediator este una mai recent apărută. La noi în țară, prin tradiție, exista medierea?
- Sub aspect istoric vorbind, medierea, chiar în perioada modernă, în perioada Republicii Socialiste, erau acele comisii pe împăciuire la nivelul consiliilor locale, sau la nivelul primăriilor. Foști magistrați, oameni cu prestanță și echilibru, care reprezentau ceva în societate, aveau acele ședințe confidențiale, discrete, când intervenea un scandal între doi cetățeni, fie chiar și divorț sau alte perturbări ale orânduirii socialiste. Sigur, se păstraseră acele drepturi ale omului, dar cu față umană, să spun așa, sau limitate. Dar, magistrații care apucaseră să se nască pe vremea regatului, aveau acea școală și acel curent al arbitrajului instituționalizat care funcționa foarte bine în perioada interbelică, și aici, intervin la o altă formă de organizare a mediatorilor în România, care era “sfatul bătrânilor”. Acesta a fost preluat din comunitățile mici de ciobani, sau de la unele minorități. De ce de la ciobani? Pentru că familiile cele mai înstărite își uneau oile în primăvară și plecau la stână. Veneau în toamnă la măsura oilor. Când cineva din familie greșea, un nepot, o nepoată, și făcea de rușine una dintre familii, ei nu se duceau la actul de justiție clasic. Nu erau nici atât de mulți avocați câți sunt astăzi, raportați la numărul populației României. Se duceau la înțelept. Cei mai în vârstă, decanii de vârstă, alcătuiau acel “sfat al bătrânilor” care luau o decizie vis-a-vis de situație, mergând chiar până la excludere din comunitate, dacă și-a înșelat soțul ori iubitul. Astăzi, o altă formă a medierii este staborul. Liderul rromilor este și el absolvent al cursurilor de mediere. Și-a încropit la Sibiu un tribunal pe care-l numește “de arbitraj instituționalizat”. În vremuri străvechi, de mii de ani, înainte de a se merge la judecată, era înțelegerea. Numai în momentul în care nu te înțelegeai, au apărut legile prin care se reglau comportamente, atitudini, cât și pedepse și care erau atunci simple. De exemplu, în județul nostru este în apropiere o localitate - Birta, unde este păstrată încă din annul 1680 o încăpere, un fel de pivniță, unde, spre exemplu, cei care vor să divorțeze erau închiși amândoi pe o perioadă de o săptămână, li se dădea o singură lingură și un singur vas pentru apă, ca să-i învețe să-și acorde ajutor unul altuia. Vă asigur că stând așa, împreună, timp de o săptămână, înțelegeau în final că trebuie să conviețuiască. Prin asta să înțelegem că nu erau impuse niște legi imperiale. Acum, legea-cadru a medierii, de coordonare a activității de mediere a apărut la noi la data de 20 mai 2006. Avem doar 14 ani de activitate, cum s-ar zice, ca la primirea buletinului de identitate. În schimb, a fost implementat, într-adevăr, din sistemul american, prin Departamentul de Stat al Statelor Unite și prin Ambasada Statelor Unite au fost pregătiți primii 10 colegi mediatori, de către specialiști în comunicare ai F.B.I.-ului, și care, ulterior, au devenit formatori în mediere, au făcut acele școli private de mediere. Eu, personal, în 2010 eram al 2.108-lea absolvent, mediator autorizat. În schimb, între 2013-2015 s-au deschis larg porțile, tuturor, și nu a mai fost făcută selecția inițială de bază.
