În experiența mea de medic de țară, de peste 30 de ani, în comunele: Crăciunești, Fărăgău, Bogata, Ibănești, Miheșu de Câmpie, am avut posibilitatea să observ mulți bolnavi cu insuficiență cardiacă.
Problema ce m-a frapat a fost existența unei anumite particularități în felul în care se manifestă insuficiența cardiacă la bolnavii din diferite zone geografice: mediul urban (când eram medic militar), rural, de munte sau la șes.
Prin insuficiență cardiacă se înțelege acea afecțiune, în bolile de inimă, în care funcțiile de pompă ale acesteia sunt scăzute și apar semne clinice care indică sindromul de insuficiență cardiacă manifestată prin oboseală musculară, dispnee (lipsă de aer) și apariția edemelor la membrele inferioare (umflarea picioarelor), mărirea ficatului și, în stadiul final, prin insuficiență și scăderea funcțiilor normale ale inimii.
Observarea bolnavilor care locuiesc în zonele deluroase și de munte a relevat că simptomele apar mai repede și, de multe ori, sunt suficiente repausul și regimul alimentar desodat (fără sarea de bucătărie). La bolnavii de la șes și de la oraș, insuficiența cardiacă apare mai târziu, dar revenirea se face mai greu, fiind necesar un tratament cu tonice cardiace, urmat de repaus la pat și de un regim fără sare.
Mi-am explicat acest fenomen în funcție de condițiile de viață, de efortul la care este supus bolnavul înainte de instalarea semnelor de insuficiență cardiacă. Astfel, la bolnavii din zonele de dealuri (colinare) și de munte, persoane care au o activitate fizică crescută și sunt solicitate mai mult din cauza condițiilor de teren, semnele de insuficiență cardiacă apar mai devreme, iar pacientul, pus în repaus și cu o medicație minimă, va avea o compensare mult mai rapidă. În schimb, bolnavul care locuiește în zonele de șes și în oraș nu este solicitat să depună eforturi fizice mari, el dezvoltând mai târziu semnele de insuficiență ale inimii. Dar precizez că acesta necesită, de la început, un tratament medical complex (tonicardiac, diuretic, însoțit de repaus la pat). Explicația acestui fenomen ar consta în faptul că, în prima categorie, mai există o rezervă cardiacă și este suficient să limităm solicitările inimii pentru ca randamentul ei să-și revină, spre deosebire de cei care nu au activitate fizică deosebită, iar insuficiența cardiacă se produce când nu mai sunt rezerve funcționale ale inimii. Prin urmare, putem spune că există o insuficiență cardiacă a bolnavului de la țară, legată de efortul pe care-l depune în activitatea sa de zi cu zi, care este mai mare atunci când trebuie să urci dealul sau muntele decât atunci când mergi, lejer, la șes ori te plimbi pe stradă, în oraș.
În încheiere, cred că observația aceasta poate fi utilă pentru colegii medici care lucrează în mediul rural, cât și pentru pacienții care au probleme legate de inimă. În funcție de acestea se pot aplica și tratamentele și se pot diagnostica și situațiile complicate.
