COTÎRLĂ GH. IOAN, DECANUL DE VÂRSTĂ AL VETERANILOR MUREȘENI, A ÎMPLINIT 101 ANI

Distribuie pe:

În urmă cu aproximativ un an, Căminul cultural din Habic era înțesat de lume. Erau peste 100 de oameni, asta însemnând că era prezent tot satul, plus alți invitați de seamă. Fericita gazdă care era în centrul acestei petreceri era nimeni altul decât veteranul de război Ioan Gh. COTÎRLĂ, care împlinea 100 de ani. Fiind profund impresionat de ceea ce văzusem pentru prima dată în viața mea, nu m-am putut răbda să nu împărtășesc bucuria mea cu alți oameni care apreciază asemenea momente inedite și am postat câteva fotografii pe facebook, alături de următorul text: “O zi de neuitat pentru toți cei prezenți la eveniment. Felicitări familiei și tuturor celor care s-au implicat în organizarea evenimentului. Ne vedem la anul, bade Ioane! Până atunci, sănătate și zile senine!”

Bineînțeles că nu l-am uitat și am ținut legătura cu familia dumnealui, prin telefoane sporadice, date la intervale neregulate de timp. În primăvară, pe la începutul lunii mai, ne-am și întâlnit, cu respectarea regulilor impuse de apariția pandemiei care cuprinsese lumea. Urmăream scurgerea timpului și calculam meticulos mișcările pe care le aveam de făcut la apropierea evenimentului. 101 ani. Câtă perfecțiune în acest număr! 1-0-1! Înainte cu câteva zile am început organizarea evenimentului: relaționarea cu președintele filialei Mureș a Asociației Veteranilor de Război, neobositul - la cei 82 de ani ai domniei sale - general-maior în retragere Gheorghe POPA, stabilirea detaliilor împreună cu familia veteranului de război privind efectuarea unei vizite la domiciliul acestuia (acordul acestora, data și ora potrivită etc.). Lista cu cele câteva cadouri simbolice nu a fost lăsată nici ea la întâmplare: un tort cu iaurt și fructe de pădure, o butelie de vin, un buchet de flori, diplome de onoare/aniversare și cel mai important, voie bună, ca să-i luminăm ziua bravului nostru veteran de război.

INCURSIUNE ÎN TIMP - PORTRET DE VETERAN

Înainte să trecem mai departe, vă propun o scurtă incursiune înapoi în timp, prin prezentarea unui extras din articolul “PORTRET DE VETERAN”, redactat în anul 2015 de către regretatul colonel Constantin TRANDAFIR, care avea o legătură de suflet cu satul Habic (locul de baștină al soției) și care stătea adesea la povești cu nea Cotîrlă, documentându-se despre grozăviile războiului.

“Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional, încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei hortiste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia Fascistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sub titilu de arbitraj, act care a influențat destinul multor tineri români, trăitori de drept și de fapt în teritoriul cedat, prin faptul că au fost încadrați în armata ungară.

Un asemenea exemplu îl avem în viața veteranului de război COTÎRLĂ GHEORGHE IOAN din satul HABIC, com. PETELEA, născut la 27 august 1919. La 23 de ani a fost încorporat în data de 18.10.1942 la Batalionul 8 Grenadieri din armata Ungară. Sunt nopți când nu poate să doarmă și își aduce aminte de ororile din acele vremuri. Despre perioada petrecută în armata ungară timp de doi ani, povestește că a lucrat în detașamente de muncă pe linia frontului (tranșee, adăposturi, puncte de comandă), iar atunci când au avut nevoie de ei i-au trimis pe front. A participat cu Batalionul 8 Grenadieri la lupte în Cehoslovacia, în zona orașului CIOT, unde a căzut prizonier în noiembrie 1944.

La 97 de ani, își amintește și acum, fiecare clipă petrecută în acei cinci ani de prizonierat din lagărul de la MATEIANSCA, din UCRAINA, precum și de tinerețea pierdută în armata ungară timp de doi ani. În timpul prizonieratului a lucrat la o fabrică de armament, în construcții și în agricultură. Acolo nu primea decât o masă pe zi, și aceea era o ciorbă de varză acră cu mămăligă, iar seara și dimineața o cană cu ceai care era mai mult apă caldă, cu o felie de pâine neagră din tărâțe.

După război și prizonierat, din nou la muncă și împreună cu soția FIRONUCA au avut trei copii. Copiii trebuiau crescuți, trimiși la școală, așa că Badea IOAN (zis «Agentul») a fost pe rând agent agricol la primăria din comuna Beica, președinte la cooperativa de consum timp de 19 ani și apoi viceprimar al comunei PETELEA, de unde a ieșit la pensie în 1981. Soția FIRONUCA, după o viață de muncă alături de un om drept ca bradul, și-a dat obștescul sfârșit, lăsându-i moșului grija gospodăriei, lucru de care acesta nu s-a plâns niciodată. Și acum urmărește la televizor știrile, este la curent cu cele mai importante evenimente și nu lipsește niciodată duminica de la slujbele ținute la sfânta biserică.

Secretul longevității sale este o enigmă, declarând «Am mâncat ce se mănâncă, nu am mâncat numai miei și găini, ce s-a putut în familie, de am ajuns la 97 de ani». În dimineața zilei când am fost la dânsul, l-am găsit la micul dejun, de la care nu lipsea veșnicul pahar cu vin, dar nu mai mult... Drept recompensă pentru cei doi ani de război și cinci ani de prizonierat, are o indemnizație lunară de veteran de război de 112 lei. Închei cu următoarea remarcă pentru toți veteranii de război: își trăiesc ultimii ani din viață cu trupul mai gârbovit, dar cu sufletul la fel de demn. Când și când, guvernanții le mai dau în plus de-o pâine. Ei nu comentează, cum nu au comentat nici de la revoluție încoace, când altora li s-au dat superpensii uriașe, când altora li s-au dat a doua pensie și «indemnizații și favoruri de revoluționari» (deși nu au auzit niciun glonț șuierând pe la ureche), când cei care i-au anchetat au fost la borcanul de miere și după 1990.

Nu plâng, nu protestează, nu fac grevă. Cel mult, mai varsă o lacrimă ascunsă, în suflet.”

COTÎRLĂ GH. IOAN - UN OM ÎMPLINIT, CARE ȘI-A FĂCUT DATORIA FAȚĂ DE FAMILIE, COMUNITATE ȘI INCLUSIV FAȚĂ DE ȚARĂ

La aniversarea din acest an, prezența participanților a fost cu mult mai redusă față de anul trecut, situație reclamată de măsurile impuse pentru limitarea cazurilor de infectare cu virusul SARS-CoV-2. Au fost prezenți reprezentanții comandamentului Garnizoanei, respectiv subsemnatul și colegul meu, plt. adj. Sorin Archiudean de la Comenduirea garnizoanei, președintele filialei Mureș a Asociației Veteranilor de Război - general-maior în retragere Gheorghe POPA, iar dintre membrii familiei, fiica Maria cu soțul Traian Tulbure și fiul Ioan Cotîrlă cu soția Maria.

L-am găsit pe aniversatul nostru într-o formă de invidiat, pentru un om de vârsta lui, gătit cu haine de sărbătoare, așteptând cu nerăbdare sosirea noastră. La 101 ani, “Agentul” se consideră un om împlinit, care și-a făcut datoria față de familie, comunitate și inclusiv față de țară, în condițiile date de situația paradoxală creată ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Trecând peste toate relele provocate de situațiile inumane din timpul războiului, se consideră totuși un om norocos, pentru că, spre deosebire de alții, care și-au găsit sfârșitul pe câmpurile de luptă din țară sau din afara acesteia, el a reușit să se întoarcă la familie, să-și vadă fiul născut după plecarea sa în război și să-și construiască o viață model, cu care se poate mândri acum la bătrânețe.

La fel și noi, am descoperit în persoana sa un suflet bun, cald, credincios - dovadă stând și troița ridicată în curtea casei, “la drum”, în semn de mulțumire pentru ajutorul pe care Dumnezeu i l-a dat de-a lungul vieții, în pofida tuturor greutăților pe care le-a întâmpinat.

“RECUNOȘTINȚĂ VETERANILOR MUREȘENI”

Activitatea face parte dintr-un proiect mai amplu al Garnizoanei Târgu-Mureș, intitulat sugestiv “Recunoștință veteranilor mureșeni”, care se va derula până la sfârșitul anului 2020. Suita de proiecte dedicate veteranilor de război se desfășoară neîntrerupt din anul 2015, an care a fost declarat “Anul veteranilor de război” cu prilejul aniversării a 70 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Dacă la data demarării primului proiect, în luna februarie 2015, în județul Mureș mai trăiau 414 veterani de război, la jumătatea lunii august 2020, numărul acestora s-a redus la doar 64 de veterani de război, conform datelor furnizate de Casa de Pensii Mureș. De asemenea, mai sunt în viață 2 văduve de război și 964 de văduve de veterani de război.

 

Lasă un comentariu