Dacă Dumnezeu se ține de Cuvânt (și cum am putea contesta asta!?), atunci ar fi timpul să înțelegem că pe El nu îl interesează numărul, ci calitatea! Noi avem tendința să dăm crezare, gir, dreptate numărului, să-i oferim avantaje, neglijându-i, din teamă sau alte motive..., calitatea credinței! Se pare că singurul pe care nu îl impresionează numărul e Dumnezeu! Poate că la acest capitol, Creatorul nu stă prea bine la capitolul democrație!
Puținii, minoritarii, numărații “pe deget” (să sperăm că Judecătorul are mai multe) aleși, pot fi tocmai dintre aceia pe care majoritarii îi desconsideră din cauza “neadaptării” lor la timpul veacului secular (păreri, preocupări, mentalități majoritare), aceia mai “extremiști”, care nu acceptă masca vicleniei sau orice altă mască a compromisului pe figură!
Împărăția Lui, atunci când va veni, nu-și va face apariția pe ritm de Jerusalema! Ar fi un afront adus martirilor închisorilor comuniste și tuturor martirilor “extremiști”, cum au fost sau ar putea fi aceștia încă, de către unii conformiști de tip fotoliu, calificați.
E, așadar, foarte greu să facem parte dintre cei aleși, iar mângâierile pe creier primite de aiurea, care, în realitate, ne liniștesc sau reduc la minim Avântul credinței, o dovadă a suficienței de sine, nu sunt o soluție! Aici, pe acest drum al Mântuirii, aflăm despre noi lucruri pe care reclamele TV nu ni le zic: nu suntem toți pe primul loc, nu suntem toți la fel de frumoși, deștepți, puternici, sănătoși, credincioși etc.!
Biserica nu poate fi redusă la un Cămin cultural! Biserica este un spațiu eminamente religios, unde ne pregătim pentru Înviere! Toate cântările Bisericii deplâng starea păcătoasă a vieții noastre și ne îndrumă la pocăință! În fața lui Hristos jucăm un singur rol, acela ontologic: rolul Vieții veșnice!
Cam asta ar trebui, pe scurt, să înțelegem! Hristos ne iubește pe toți, dar... . Să nu ne smintească acest “dar”! Fiecare ne dăm seama în chip personal pentru cât de mult ne dorim să fim printre cei aleși! De aceea, mântuirea nu e o distracție, ci o dramatică luptă cu noi înșine! Pelerinajele și pricesnele pioase, agapele la care ne înghesuim pentru că sunt gratis etc... care ne încântă ochii, urechile, gustul.... sunt apă de moară dacă nu ne schimbă RADICAL viața! De pildă, câți dintre noi ne putem, nu iubi, ci măcar ierta vrășmașii?
Iată de ce sunt puțini cei care se mântuiesc! Totuși, zice Hristos: “Nu vă temeți...”
