Lui Ioan i s-a tăiat capul! Sfinții Brâncoveni au avut aceeași soartă! Și câți alți Sfinți n-or fi pățit la fel! Cunoaștem toți istoria lui Ioan Botezătorul. Azi e atât de ușor să ne informăm! Dar la ce folos dacă atât de puțini îi călcăm pe urme! În fond și la urma urmei, pentru foarte mulți, informația cu pricina e o simplă rubrică de ziar: a murit Ioan! Trăiască Ioan!
Ioan Botezătorul are însă ceva special! Noi, oamenii veacului, ne impunem mereu adevărul nostru, un adevăr atât de diferit de noi!
Adevărul e că adevărul nostru nici nu ne aparține, așa cum de fapt credem, și nici nu ne prea interesează de el decât în măsura în care ne servește propriilor interese!
După... renunțăm repede la el!
Ioan a susținut Adevărul Însuși! De aceea lui nu i-a fost frică de moarte și nouă ne e! Vedeți, aici e marea “vrăjeală” a lumii noastre perfide și compromise! Ne servește adevăruri false și ieftine la meniul zilei! Tot pe tipsie, nu-i așa? Iar noi, ieftini la făină și scumpi la tărâțe, facem pactul cu ele, vrăjiți fiind de perspectivele promise! În realitate, toate aceste meniuri ne sunt servite la tavă, dacă suntem atenți, de aceeași Salomee, un pic poate mai emancipată azi decât ieri, mai dezmățată decât alaltăieri, și mai... decât atunci! Dar parcă nu s-a schimbat nimic! Ah... greșesc! Sigur că s-a schimbat, cum era să uit: pe tipsia de acum e capul nostru! Scumpă notă de plată! Dar, nu-i așa, omul fudul...
Da! E atât de Tragic... mai ales când călăul tău este tocmai adevărul tău iubit! Acela de lângă tine cu care ai stat la taclale... căruia ți-ai plâns de milă și care ți-a șters lacrimile de crocodil și te-a mângâiat pe creier! Sau cu care ai bârfit sau ocărât alte adevăruri, nesocotind ADEVĂRUL!
Ioan a fost altfel! Acum înțelegem mai bine de ce nu putem fi ca el! Sărmanii de noi! Nu cred că are rost să mai continui...
Doamne ajută!
