ZBOR NOCTURN
E clipa în care vezi din nou
boabele roșii ale frasinului de munte,
iar pe cerul întunecat
zborul nocturn al păsărilor.
Mâhnit mi-e sufletul când mă gândesc
că morții nu le pot vedea -
lucrurile acestea de care depindem
se mistuiesc.
Și-atunci ce face sufletul ca
să-și găsească alinare?
îmi spun că poate nici nu mai are trebuință
de-aceste bucurii;
oricât de greu ar fi de-nchipuit
poate că e de-ajuns a nu fi.
IAZUL
Noaptea acoperă iazul cu-aripa.
Sub nimbul luminos al lunii îți zăresc
Chipul plutind printre chitici și pulberi fine
De stele. În aerul nopții
Apa lucește metalic.
Dinlăuntru, ochii tăi sunt deschiși.
Poartă în ei
O amintire pe care-o recunosc, de parcă
Am fi copilărit împreună.
Poneii noștri
Pășteau pe dealuri și erau cenușii
Cu pete albe. Acum pasc
Dimpreună cu morții ce-așteaptă
Precum copiii sub platoșele lor de granit,
Lucizi și neajutorați:
Dealurile-s departe. Se înalță
Mai negre decât copilăria.
La ce te gândești, oare, zăbovind în tihnă
Pe malul apei? Când te văd așa,
Te-aș atinge, dar nu, căci într-o altă viață
Am fost de-același sânge.
(sursa foto - accentmedia.ro)
