• „Cine n-are popor nu are nici pe Dumnezeu. Să se știe, așadar, că toți aceia care încetează să-și înțeleagă propriul popor și pierd legătura cu el, negreșit își pierd credința strămoșească în Dumnezeu și devin sau atei sau niște indiferenți. Ăsta e adevărul. Este un fapt confirmat de realitate".
Liviu Rebreanu (1885-1944), prozator, dramaturg român, membru al Academiei Române. A fost primul fiu din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu. Dat fiind conjunctura politică a timpului, a fost obligat ca tot ceea ce a scris la început să fie în limba maghiară. Datorită concepțiilor politice este, pentru o perioadă lungă, la închisoarea de la Văcărești și apoi la Gyula (Ungaria). Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă „Ițic, Ștrul dezertor". Romanul „Ciuleandra" este unul psihologic și va apărea mai târziu. „Pădurea spânzuraților", un al treilea roman, a fost inspirat de un incident biografic, fratele său, locotenent în armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de evadare din armata Austro-Ungară și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Pentru romanul „Ion" primește din partea Academiei Române prestigiosul „Premiu Năsturel-Herescu". Face un turneu de conferințe: Berlin, Stuttgart, München, Leipzig, Dresda, Gorlitz, Breslau, Viena: „Nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură".
***
• „Iubirea trăiește veșnic, fără început și fără sfârșit. Prin iubire cunoști pe Dumnezeu și te înalți până la ceruri".
Jerome Klapka (1859-1927), eseist, romancier și umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric „Trei într-o barcă". S-a născut și a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă care este astăzi un muzeu dedicat lui. În proza umoristică, a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice. Spunea deseori: „Dumnezeu este în noi. Noi suntem Dumnezeu".
***
• „Dumnezeu nu poruncește celor pe care i-a creat, ci pur și simplu le spune: în felul acesta veți ști că veniți acasă".
Anatole France (1844-1924), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921, pentru „recunoașterea strălucitelor realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic". Călătorește foarte mult în: Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia. Este membru al Academiei Franceze. Afirma despre sine: „Mulțumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învățat adevăratul preț al bunurilor utile vieții, pe care altfel nu l-aș fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei și frumuseții".
P.S. Mircea Gălățean (Starețul ARSENIE) „Mirajul Existenței. Jurnal Conceptual" - Cluj-Napoca 2016. Licențiat în teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca din cadrul U.B.B. Sub numele de călugăr ARSENIE, s-a născut la 23 iulie 1969 în Cluj-Napoca, actualmente fiind starețul mănăstirii „Înălțarea Domnului" din localitatea Muntele Rece, județul Cluj: „Adevărul este unul singur, nealterat, concret și imuabil. Dar omul este, în schimb, acela care se plimbă mereu între adevăr și iluziile lui. Păcatul se află aici nu atât din ignoranță, cât în minciuna deciziei luată fără frică de Dumnezeu. A te pune conștient sau ignorant împotriva adevărului, înseamnă inevitabil a te pune împotriva lui Dumnezeu. Omul, prin rațiunea lui, poate considera multe concepții ca fiind valide și chiar relaționale adevărului determinat oarecum de oportunitățile vieții, dar asta nu înseamnă și corectitudinea opiniei. De aici, cunoașterea adevărului mai întâi și pe urmă exprimarea viziunilor în tiparele acestuia".
