- Interlocutor: pr. prof. drd. DANIEL CAMARĂ - dirijor al Corului „Belcanto” din Sărmașu -
De la vlădică și până la opincă, în ciuda „norilor negri” care vor să ne schimbe mentalitatea, nu încetăm a tânji, cu nostalgia copilăriei în inimi, după mângâierea harică din glasurile zurgălăilor care ne cheamă, cu fiecare fulg de nea, să ne sărbătorim tot ceea ce sufletul nostru are mai drag: Nașterea smerită a Mântuitorului Hristos și, în dorul de a ne înveșnici în Raiul cel promis, comuniunea (în colinde, tăceri, surâsuri și lacrimi) cu părinții, bunicii și prietenii noștri! De dorul acesta înalt, atât de specific Neamului Românesc, ne amintește de un om distinct, părintele CAMARĂ DANIEL din Parohia Ortodoxă Sărmașu, „zurgălăul” care, în calitate de dirijor al celor aproximativ 40 de membri ai Coralei „Belcanto”, de două decenii ne reîmprospătează memoria cu rosturi pe care le-am neglijat sau chiar uitat! Oriunde Dumnezeu a călăuzit pașii coriștilor de la „Belcanto”, devenit un excelent „ambasador cultural” al Sărmașului și al Mureșului, a fost răsplătit cu aplauze și premii fruntașe - în atâtea festivaluri, concerte și concursuri naționale - venite de la spectatori și organizatori din diferite colțuri ale țării: Sala de concerte a Castelului Peleș din Sinaia, Palatul Culturii din Târgu-Mureș, Sala de spectacole a USAMV din Cluj-Napoca, Sala coloanelor Cercului Militar din Brașov, casele de cultură din orașele Fundu Moldovei (Suceava), Dărmănești, Comănești (Bacău), Cazinoul din Sinaia (în deschiderea concertului lui Vasile Șeicaru), catedralele arhiepiscopale și episcopale din Alba Iulia și Oradea, mănăstiri, sedii de instituții etc.! În semn de recunoaștere a prestigiului obținut după mii de ore de repetiții, Coralei „Belcanto” i s-au realizat două albume (de către doamna Letiția Brădeanu de la Radio Târgu-Mureș) și o emisiune în exclusivitate, „Vitralii”, avându-l ca amfitrion pe distinsul om de cultură Valentin Marica (de la Radio Târgu-Mureș). Foarte elocventă este, fiindcă tot l-am invocat pe cunoscutul scriitor, descrierea pe care acesta o face activității publice, prestigioase, a Coralei „Belcanto”: „aprinde nu doar lumânări de ceară, ci și lumânări ale inimilor, netinzând cărarea Mântuirii”! Sunt cuvinte, de apreciere, dublate și de o fructuoasă colaborare cu renumitul Cor Național „Madrigal”!
- Spuneți-ne, pe scurt, câteva repere din biografia sfinției voastre!
- M-am născut în anul 1978, în localitatea Dărmănești, județul Bacău. Studiile teologice le-am făcut la Alba Iulia și Sibiu, iar anul acesta, în luna noiembrie, am împlinit 20 de ani de când sunt preot în Parohia Ortodoxă Sărmașu, unde îmi desfășor activitatea împreună cu preotul Ilie Bucur. Sunt căsătorit și am doi copii.
- Cum s-a „născut” Corala „Belcanto”?
- „Strămoșul” Coralei „Belcanto”, „Amadeus”, s-a format, din elevi și adulți, acum două decenii. Din acest cor, în 2005, s-a „născut” Corala „Belcanto”- un cor mixt, compus din circa 40 de membri, care cântă pe patru voci.
- Cu ce fel de repertoriu vă prezentați în fața publicului?
- Interpretăm cântece religioase, colinde, prelucrări folclorice și alte piese din creația corală națională și universală.
- Pe lângă „Belcanto”, dirijați și Corul preoțesc din Protopopiatul Luduș. Nu este un demers dificil?
- Încă din copilărie am fost atras de arta corală, având contact cu acest tip de cântare prin intermediul corurilor bisericești, ascultate cu bucurie. Pregătirea și practica muzicală le-am început la Seminarul Teologic din Alba Iulia, unde am avut privilegiul de a-l avea ca profesor de muzică pe maestrul IOSIF FIȚ. După ce am fost hirotonit, m-am străduit să aplic ceea ce am învățat și trăit, în timpul studiilor, atât prin corul „Belcanto”, cât și prin „pepiniera” lui, Corul „Amadeus”- apoi, din 2014, prin Corul „Te Deum adoramus”, din Protopopiatul Luduș. Într-adevăr, este o muncă dificilă, dar plină de bucurie. Întotdeauna am văzut activitatea corală nu doar ca pe un exercițiu tehnic, muzical sau ca pe un divertisment, ci ca pe un veritabil factor educativ, atât pentru copiii și tinerii implicați, cât și pentru auditori. Dezvăluindu-ne armoniile de inspirație angelică, cântarea corală ne transmite bucuria și frumusețea vieții, a credinței, a nădejdii și a iubirii.
- Sesizați o îndepărtare a oamenilor de mesajul cântat, divin?
- Oriunde am fost invitați, oamenii ne-au așteptat cu respect și cu convingerea că prin Cuvântul lui Dumnezeu, cântat, cu toții ne întărim haric. V-aș răspunde însă și printr-un citat aparținând poetului Valentin Marica: „Pe când, mulți la număr, în nimicnicie, închid Cerul, pelerinii Coralei ,,Belcanto” îl deschid, în hlamida de lumină pe care o poartă doar comesenii Sfintei Treimi”...
- L-ați „dublat” pe interpretul de muzică folk Vasile Șeicaru, la un spectacol de-al său din Sinaia...
- Într-adevăr! Ne-am bucurat să citim, pe blogul său, cuvinte măgulitoare pentru noi: „La Cazinoul din Sinaia, într-o sală de spectacole superbă, cu multă lume în ea, a fost cel mai frumos spectacol din acest turneu de până acum (...) În deschidere a cântat un cor din Mureș, din Sărmașu, «Belcanto» e numele lui, cor foarte bun, care a intervenit, spontan, pe tot parcursul concertului meu. Atmosfera a fost de vis, lumea a cântat ireal de frumos, am ascultat într-o liniște tulburătoare (ca și ea, liniștea poate fi tulburătoare)... au fost... suspine, lacrimi, aplauze...”
- Ce calități credeți că sunt relevante pentru un cor?
- Să cânte cu entuziasm splendorile adevăratelor melodii și, lăsându-se însuflețit de harul dumnezeiesc, să transmită emoțiile propriei înfrumusețări!
- Ce piesă muzicală, care vă încântă cel mai mult? De ce?
- Mă încântă piesele muzicale cu mesaj profund, frumos, constructiv. Nu vreau să mă refer doar la domeniul religios-moral, deoarece sunt și lucrări muzicale din diverse genuri, care transmit frumusețe. Deosebit de importantă este capacitatea omului de a selecta piesele cu adevărat valoroase, pentru că, așa cum bine știm, sunt și piese care pot avea efecte negative asupra sufletului și, implicit, a vieții. Fără a fi subiectiv, semnalez frumusețea și puterea Cântărilor Sfintei Liturghii, care, prin text și melodie, ne conduc către întâlnirea cu Dumnezeu „Cel înconjurat, în chip nevăzut, de cetele îngerești”!
- Aveți emoții în spectacole?
- Da, de fiecare dată am emoții, din mai multe puncte de vedere, toate izvorând din dorința ca obiectivele artistice, estetice, educative, religios-morale să fie atinse. Mă gândesc și la aspectele tehnice, precum acustica sălii, sonorizarea fiind o problemă foarte delicată în cântarea corală! De asemenea, conducând coruri de copii și tineri, avem o continuă înnoire a membrilor, ceea ce face ca, aproape la fiecare prezentare, să fie și debutanți, aceasta contribuie la înmulțirea emoțiilor! Apoi, mă gândesc la audiență, cu speranța că vor înțelege mesajul transmis, mai ales că, de obicei, oamenii sunt obișnuiți cu spectacole zgomotoase. Bineînțeles, există și o emoție intrinsecă, pentru că nu poți să vorbești sau să cânți despre frumusețe, armonie, Dumnezeu și alte valori, fără a fi cuprins de o încărcătură emoțională...
- Ne spuneți o „întâmplare”, de neuitat, din deplasările, în țară, ale Coralei?
- De neuitat sunt toate momentele pe care le-am trăit împreună cu coriștii... Dar, poate, cea mai înaltă trăire am avut-o la întâlnirea cu Corul Național „Madrigal”, acesta reprezintă un adevărat model coral. Nu mi-am imaginat că ne-am putea întâlni, dar minunea s-a produs, în anul 2018, prin intermediul programului național „Cantus Mundi”. Astfel, am câștigat concursul „Ziua Primăverii”, ceea ce ne-a dat posibilitatea să facem înregistrări la Cluj-Napoca. Pentru aceasta, am avut onoarea de a-l avea ca oaspete, la Sărmașu, pe domnul CEZAR VERLAN, dirijor secund al Corului „Madrigal”. Apoi, în august 2018, am fost invitați la București, la „Cantus Mundi Fest”, unde am cântat în deschiderea concertului aniversar „Madrigal - 55 de ani”. De asemenea, în 2019, coriștii „Belcanto” au cântat împreună cu Corul „Madrigal”, în cadrul concertului extraordinar de colinde de la Palatul Culturii din Târgu-Mureș. Aceste întâlniri au fost deosebite, pentru că și coriștii din „Belcanto” au avut posibilitatea să trăiască pe viu cântarea corală interpretată la cel mai înalt nivel.
- Umanitatea trece prin clipe grele! Ce le-ați spune, ca preot, oamenilor?
- Într-adevăr, trăim momente mai dificile, însă cred că orice om credincios știe că, cu cât încercările sunt mai mari, cu atât mai mult este chemat să sporească rugăciunea. Aceasta ne dă încredere și siguranță, pentru că ne așează în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. De aceea, o îngrijire autentică a vieții și a sănătății include și această preocupare duhovnicească. La modul practic, i-am îndemnat pe credincioși să rostească, în cadrul rugăciunilor personale, și Psalmul 90.
- Ce colindă credeți că ajunge, mai repede, la inimă?
- În general, colindele ne aduc bucurie și întărire sufletească, pentru că mesajul lor nu este omenesc, ci dumnezeiesc. De fapt, chiar originea colindatului este una îngerească, amintindu-ne de îngerii care au cântat prima colindă, la Nașterea Domnului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” Dacă este să ne referim la o anumită colindă, pot să spun că toate concertele de colinde le-am încheiat cu „O, ce veste minunată!”, acest adevărat Imn al Crăciunului, aducându-ne vestea cea bună pentru întreaga omenire: Nașterea prin întrupare a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
- Ce compozitor român vă impresionează?
- Se cunoaște că George Enescu este cel mai mare compozitor român, fiind recunoscut și la nivel mondial. Personal, fiind preocupat de lucrările muzicale pentru elevi, mi-a plăcut direcția dată de Dumitru Georgescu Kiriac, care, la începutul secolului al XX-lea, vedea muzica bisericească, alături de cântecul popular, ca fundament al educației muzicale, dar și al educației generale, pentru o creștere sănătoasă a copilului.
- Ce strofă, dintr-un cântec preferat, vă amintiți în acest moment?
- Mai ales în cântarea bisericească, rolul esențial îl are textul, melodia fiind o „îmbrăcăminte” a lui. Atenția îndreptată către textul primit, pe calea plăcută a melodiei, ne introduce în substanța cântării bisericești, ferindu-ne și de pericolul sentimentalismului sau al încântării emoționale de moment. Dar și în afara cântării bisericești, știm că mulți compozitori români au „îmbrăcat” în „haină” melodică versuri memorabile ale poeților români (Eminescu, Coșbuc, Alecsandri etc.), dar au și armonizat melodii cu versuri populare. Referindu-mă la un text foarte frumos, dar și potrivit vremurilor pe care le trăim acum, aș remarca frumusețea cântării: „Iubi-te-voi, Doamne, vârtutea mea /Domnul este întărirea mea /Și scăparea mea /Și Izbăvitorul meu”! Cântarea aceasta are la bază primul verset din Psalmul 17, fiind inclusă -
în armonizarea lui Nicolae Lungu - și în repertoriul Coralei „Belcanto”.
- La ce moment vă gândiți când vă reamintiți de anii copilăriei?
- Dacă ar fi sa rezum amintirile din copilărie, acestea ar fi legate de familie, biserică, școală și natură, elementele fundamentale în care am crescut. Părinții mei sunt oameni simpli (credincioși, onești și muncitori), care ne-au fundamentat educația pe învățătura Bisericii. De aceea, participarea la sfintele slujbe era o realitate firească, inclusă natural în ritmul vieții noastre. Apoi, mersul la școală - deși parcurgeam o distanță semnificativă în fiecare zi - era, la fel, ceva trăit cu sfințenie, părinții având încredere deplină în autoritatea dascălilor. Nu în ultimul rând, natura era factorul recreativ în care, împreună cu ceilalți copii, găseam diverse activități (vara, cu picioarele în râu sau în iarbă, iarna, în zăpadă, cu sania), toate într-un cadru natural minunat, de care îmi reamintesc cu multă bucurie...
- În încheiere, vă doresc să vă bucurați de toate frumusețile acestei lumi și de cele ce sunt mai presus de lume!
- Vă mulțumesc și vă doresc, dumneavoastră și cititorilor, să aveți parte de Sărbători cu sănătate, pace și bucurie! Lumina lui Hristos lumineze tuturor!
