AMINTIRI TRISTE, CARE NU SE DAU UITĂRII

Distribuie pe:

În timpul incendiului-masacrului uman de la Discoteca Bucureșteană „Colectiv”, auzeam și vedeam, pe micile ecrane, cine și ce anume striga în stradă. După cinci ani de la acea tragică dramă, și o alta, cea de la Spitalul din Piatra Neamț, la fel de gravă, simt nevoia să-i întreb pe acei protestatari: Îmi spune careva dintre voi ce ați câștigat? Dezamăgirea mea și a voastră este că nu ne poate răspunde nici premierul de atunci și nici cel de acum, ambii numiți de același președinte al României, dar nici miniștrii investiți de Parlament. În primul caz, rezultând un guvern de tehnocrați, independenți politic, însă puțin-bine de tot manipulați. Alcătuind un legislativ de oameni tineri, ca vârstă, dar cu gândire bătrână și poluată, cu brațe neharnice și cu minți nepricepute. Unii dintre ei școliți la școli înalte de economie, sociologie, politologie și diplomație, plecați de la salarii de zeci de mii de euro pe lună și veniți (din te miri ce interese) la nici atâția lei cât număra fiecare euro în parte. Tare frumoși și prezentabili la chip nu prea erau și nici prea deștepți, corecți, harnici, cinstiți și vorbitori de grai neaoș românesc. Ca urmare, curând aveau să se adapteze la obiceiurile și meteahnele autohtone, pur-tradiționale și folclorice românești. Dovadă că îmi vine în minte o zicere a scriitorului rus F.M. Dostoievski (1821-1881): „Poți traversa toată lumea cu minciuna, dar nu te vei mai putea întoarce de unde ai plecat”.

Notă: Asta numai dacă mai ai puțină frică și teamă. Ca și o fărâmă de mândrie și rușine. Un dram de omenie, de credință și de patriotism. În aceste vremuri de pandemie, eu mă aștept ca unii dintre ei să se autodenunțe pentru răutățile făcute, nu să le revăd numele trecute pe listele de candidați pentru viitorul Parlament al României!

Lasă un comentariu