Se spune că erau trei prieteni care își doreau să urce un munte. În vârful acestuia trăia un bătrân înțelept pe care își doreau să-l cunoască. La un moment dat, ajung ei la o răscruce, iar fiecare și-a ales o altă cărare. Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. A doua cale nu era la fel de abruptă, însă străbătea un canion îngust și accidentat. Iar cel de-al treilea a ales o cărare mai lungă, ce ocolea muntele șerpuind în pante line. După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf, extenuat, plin de răni sângerânde. După o altă săptămână, ajunse și al doilea. Trecură alte două săptămâni și sosi cel de-l treilea, cu fața strălucindu-i de fericire. Odată ajunși la bătrân, l-au întrebat care drum era cel mai bine ales.
- Ce ai învățat tu? îl întrebă el pe primul.
- Că viața este grea și plină de pericole și greutăți; că este plină de suferință și adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine… Iar tu, tu ce ai învățat? îl întrebă pe al doilea.
- Că în viață multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reușesc până la urmă. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine… Și tu, ce ai învățat? îl întrebă pe ultimul.
- Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac, dacă aleg să am răbdare. Că, dacă privesc cu înțelegere, viața nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine…
Uimiți de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Și au înțeles, în sfârșit, că la orice răscruce pot alege… iar viața fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute.
