* “Dumnezeu nu e numai Putere și Izvor nesecat de puteri, ci, totodată, și Lumina nestinsă, și Știința, Știința a toate; cu cât mai mult înțelegem, cu atât mai mult ne apropiem de Ființa Dumnezeiască, cu atât mai vârtos ni se înalță inima către Dumnezeu, cu atât mai în deplin îi cuprinde cu mintea ființa atotcovârșitoare”.
Constantin Banu (sec. XIX-XX), scriitor, om politic, publicist de anvergură națională, monarhist și anticomunist, a avut realizări care depășesc perioada lui de activitate. Creația sa ține, mai evident, de ceea ce definește conceptul de “poli-literatură de frontieră” definită ca o largă arie scripturală care integrează publicistica, aforismele și cronicile dramatice. Este singurul scriitor român afirmat exclusiv prin literatura morală. Ctitor al revistei “Flacăra” (1911), revistă culturală de orientare elitisă și liberală.
***
* “Ah, Doamne! Iată-mă aici, la ceasul comorilor, / Sub lespedea grea de patimi și chin / Îmbrățișându-mi durerea, / Aștept Arhanghelul zorilor, / Aștept Învierea. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.
Sergiu Mandinescu - (1926-1964), poetul temnițelor comuniste, “Amintiri din temnițele Piteștiului”.
Numele tânărului “poet martir” nu apare în revistele literare până în 1948 și nici după acea dată. L-a salvat din anonimat, mai târziu, suferința din închisorile pe care le-a străbătut 12 ani de-a rândul: Jilava, Aiud, Caransebeș, Tg. Ogna, Gherla, Pitești, Bărăgan, din 1948-1964. Publicarea poemelor lui au fost făcute cu ajutorul lui Zaharia Pană, G. Caraza în Canada, apoi Aurelian Popescu și preotul Gheorghe Calciu, în Editura Cristian - 2007. Poezia lui Sergiu Mandinescu este o sinteză literară și o confirmare poetică a suferinței naționale românești sub comuniști.
***
* “Este sortit sufletului să nu-și afle liniștea decât în Hristos căci singur El este binele și adevărul și tot ceea ce poate bucura pe om. Dacă dragostea pentru Mântuitorul Hristos nu trezește în inimile noastre nimic nou și suprafiresc aceasta înseamnă că și noi de abia am ajuns să-l cunoaștem pe domnul în ceea ce spun alții despre el”.
Nicolae Cabasila (1319-1391), “Despre viața în Hristos”, scriitor laic, teolog, mistic bizantin, apropiat al împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino, împreună cu care s-a retras la mănăstire. În disputa isihastă a ținut partea monahilor din Athos, deși a preferat să urmeze o cale spirituală mai puțin mistică decât doctrina energiilor necreate. Opera sa principală este Viața în Hristos, în care expune principiul conform căruia unirea cu Hristos este actualizată și desăvârșită prin trei dintre tainele Bisericii, anume botezul, mirungerea și euharistia. A fost umanist prin formație, dar isihast prin vocație și a știut să arate că îndumnezeirea și unirea cu Hristos constituie ținta finală a vieții spirituale a fiecărui creștin.
P.S. Dr. Șincan Nicolae (1952 -), preot protopop: “Credința, rugăciunea și postul, iată medicamentele adevărate ale tuturor necazurilor noastre. Nu credința formală, de mântuială, ci aceea străbătută de adâncul smereniei. Nu rugăciunea mecanică, întâmplătoare, ci aceea care actualizează dialogul minții și sufletului nostru cu Dumnezeu”.
