IUBIREA, VRĂJMAȘII ȘI... RECUNOȘTINȚA

• “Se spune în popor, în vorbirea de toate zilele: Recunoștința - floare rară! - deși n-ar trebui să fie tocmai rară. Ar trebui să fie, dimpotrivă, foarte deasă. Să se găsească peste tot, pentru că recunoștința ar trebui să fie cel mai firesc sentiment în inimile tuturor, ale celor care, într-un fel sau altul, primesc de la Dumnezeu sau de la oameni, de la oricine, un dar, o vindecare, o atenție. Se vede că, totuși, nu se află pe toate drumurile, de vreme ce poporul a ajuns la constatarea că e floare rară! Dezolantă constatare despre fratele om. Dar nerecunoștința se întoarce întotdeauna împotriva nerecunoscătorului”.

***

• “Mântuitorul Hristos ne spune să ne iubim unii pe alții, să-i iubim pe vrăjmașii noștri, să-i iubim pe cei care ne fac rău, pe cei care ne urăsc. Într-adevăr, dacă stăm să ne gândim bine, cea mai mare biruință pe care poate să o obțină cineva în relațiile cu oamenii, e ca dintr-un dușman să-și facă un prieten. Încercați! Nu e ușor, dar e cu adevărat o mare victorie. Nu este un alt mijloc decât a-l trata cu iubire, cu iertare, cu înțelegere, cu speranța că se va îndrepta, acordându-i un avans de încredere. Căci dragostea pe care o investim în alții, și mai ales în cei care voiesc să ne facă răul, nu este altceva decât o investiție de speranță, că vom transforma sufletul făcătorului de rău într-un suflet făcător de bine”.

***

•. “Iubirea se naște din credință și din speranță. Numai când se naște din ele este autentică și face minuni. E în stare să se sacrifice, să înfrunte orice risc pentru a face binele altuia, pentru a alina o suferință”.

Antonie Plămădeală (1926-2005), a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de științe din Chișinău. Pe numele de mirean, Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie, odată cu tunderea în monahism la mănăstirea Prislop, în anul 1948. Se naște în localitatea Stolnicești, jud. Lăpușna, din Basarabia. Studii la Seminarile Teologice de la Chișinău și București, Facultatea de Teologie din București și Institutul Teologic Universitar din Cluj Napoca. Face cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, între 1956-1959. Face studii de specializare în Teologie și Filosofie la “Heythrop College” de lângă Oxford. În anul 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul de “Ploieșteanul”. În 1979, după ce a fost responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului. În 1982 a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului, funcții pe care le deține până la moarte. A fost desemnat de Sfântul Sinod al BOR în multe delegații care să reprezinte interesele naționale Bisericești în diferite țări ale lumii: Spania, Anglia, Franța, Belgia, Germania, Suedia, Finlanda, Italia, Elveția, SUA, Australia ș.a. Opera lui este una foarte bogată și variată: Teologică: Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Cuvinte duhovnicești, Tâlcuiri noi la texte vechi, Rugul aprins, Basarabia. Publicistică: Gânduri de frumuseți albe în 5 volume, Biserica în mers. Beletristică: Trei ceasuri în iad ș.a. Sute de articole cu caracter istoric, literar, social, religios; Lucrări publicate peste hotare; Reviste teologice ș.a.

Autor de citate:

- “Fără Dumnezeu, am fi apariții ciudate și dispariții stupide”.

- “De ce în închisori se află mai mulți bărbați decât femei? Pentru că în Biserică sunt mai multe femei decât bărbați”.

- “A fi om al vremii tale înseamnă și a îndrepta relele vremii tale, NU a te adapta la ele sau a le promova”.

P.S. ȘTEFAN IORDACHE (1941-2008), actor român de teatru, radio, voce, film și televiziune. A jucat în teatrul românesc, timp de 49 de ani, interpretând roluri din Titus Andronic, Hamlet, Richard al III-lea, Barrymore: “În spectacolele noastre, Dumnezeu își ținea Duhul Sfânt peste mine, simțind în acele momente o putere, o căldură care mă întrecea. Tot ceea ce am făcut în viață, am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu. Meseria mea m-a făcut să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Când jucam pe scenă, în fața a sute de oameni, simțeam cum sângele meu se schimbă prin puterea Duhului Sfânt. În biserică, mă eliberam de tot ce este rău, și deveneam o altă persoană”.

 

Lasă un comentariu