GLORIA IPOCRITĂ A REDESCHIDERII ȘCOLILOR

Pentru unii elevi a reînceput școala. O ușurare pentru părinți, bucurie pentru copii. Anul trecut, un studiu privind “Impactul crizei COVID-19 și al carantinei asupra copiilor din România”, realizat de Organizația “Salvați Copiii”, a evidențiat că cel mai folosit dispozitiv electronic utilizat de copii, pentru școala online, a fost telefonul (îndeosebi cel al părinților), computerul s-a situat pe poziția a doua, în timp ce tableta a fost folosită de doar 5% dintre elevi.

În România, din păcate, cu toate programele și investițiile declamate guvernamental și la nivelul administrațiilor publice locale, 51% dintre copii nu au acces la o tabletă sau computer, în special în cazul copiilor aflați în risc de sărăcie și excluziune socială. Așadar, pentru circa 1,3 milioane de copii din țara noastră, care trăiesc sub pragul sărăciei, școala online este doar o iluzie, mai mult o farsă.

Pentru ceilalți, care au avut parte de dispozitivul electronic necesar școlii online, specialiștii au identificat câteva consecințe negative, implicit de natură psihologică asupra copiilor. Lipsa socializării, a contactului fizic direct cu alți copii conduce la apatie, anxietate și tristețe, cu consecințe asupra personalității pe termen lung. Copiii au nevoie de parteneri de joacă cu care să interacționeze, să se simtă liberi, de la care să învețe ce înseamnă spirit de echipă, toleranță, diferențe și prietenie. Statul pe scaun și privitul cu orele la ecranul calculatorului sau a altui dispozitiv electronic stimulează sedentarismul, dependența de gadgeturi, substituind, de fapt, contactul cu realitatea și timpul petrecut cu cei dragi sau mișcarea în aer liber care s-ar cuveni să primeze.

Deși pandemia este încă departe de a fi ținută sub control, iar pericolul nu este semnificativ diminuat, cei din fruntea țării se întrec în declarații politicianiste, asumând roluri de “miss” sau “mister”: noi suntem cei care deschidem școala. De parcă ar fi vreun miracol sau o mare realizare demiurgică. Păi, nu tot aceiași politicieni ați și închis unitățile de învățământ?!

Sigur, este un capital favorabil bazat pe nerăbdarea părinților și e foarte bine să se redeschidă, după atâta “navigare electronică” cu efecte educative discutabile, contestabile... Mai ales după simulacrul de educație prin online, în special dintr-o semnificativă parte a zonei rurale a țării. Întreb însă, s-a gândit cineva din guvernare să asigure, mai întâi, cu prioritate, vaccinarea cadrelor didactice împotriva Covid-19? Din contabilizarea mortalității cauzate de infecția cu acest virus ucigaș, rezultă că elevii, copiii, tinerii, în general, sunt cel mai puțin expuși pericolului.

Însă, mulți dintre cei care servesc patria, prin unitățile de învățământ și de la catedră, sunt în vârstă, suferă de diverse afecțiuni cronice (comorbidități), sunt vulnerabili și în pericol. Unii nu doresc să se vaccineze și e problema lor, dar cunosc foarte mulți profesori care sunt înscriși pe lista de așteptare pentru vaccin, de câteva săptămâni, și nu au fost programați. Sistemul electronic de înregistrare și programare electronică le transmite că nu mai sunt locuri libere.

Ce faceți cu acești educatori ai viitorului neamului, îi condamnați pentru ca unii să punctați politic? Dacă “Dăscălița” (Goga) sau “Domnu´ Trandafir” (Sadoveanu) se vor îmbolnăvi sau chiar, din această cauză, vor avea parte de un sfârșit tragic, voi, politicienii, cei care decideți pripit, vă asumați cu aceeași glorie ipocrită și distincția morții lor?

Să sperăm, așadar, că școala, în varianta sa clasică, nu va reprezenta din nou doar o iluzie pasageră, că vor avea parte de o educație de calitate copiii noștri și nu vor reveni din nou, împinși de pericolul Covid-19, în spațiul altor viruși, patimi și vicii, generate de spațiul electronic online, la rândul său periculos pentru sănătatea psihică a individului.

 

 

 

Lasă un comentariu