TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ …SUNT CEL MAI FRUMOS ȘI CEL MAI DEȘTEPT…

„Sunt narcisist, pentru că am un puternic simț al plăcerii izvorâtă din lucrul bine făcut. Mă privesc des în oglindă fără nicio problemă. Îmi place de mine chiar când sunt neîngrijit. Mă îngrijesc. Și apoi mă privesc din nou și-mi place imaginea mea" (Gianfranco Ferre)

În mitologia greacă, Narcis era un tânăr atrăgător, dar insensibil la atenția și admirația celor din jur. Frumoasa nimfă Echo se îndrăgostește de el, dar Narcis o respinge, iar ea se stinge de suferință. Narcis continuă să caute iubirea perfectă, până când, într-o zi, își vede chipul în apa unui izvor. Se îndrăgostește de propria imagine și o contemplă până când moare de durere fiindcă nu poate ajunge la tânărul din apă. Este jelit de nimfe, iar trupul lui se transformă în floarea numită „narcisă" * Mitul surprinde tragedia autoadmirației și imposibilitatea de a relaționa cu alții * Tulburarea de personalitate narcisistă are o incidență de 1% din populația generală * Aproximativ 64% din cazuri au la bază cauze genetice * Una din 6 persoane este narcisistă * Exemple tipice de tulburare de personalitate narcisistă: Adolf Hitler - grandoman, centrat pe sine, ahtiat după putere, control, prestigiu; Iosif Stalin - atât de obsedat de putere, faimă și recunoaștere, încât i-a trimis în Gulag pe toți cei care nu erau de acord cu el. În epoca stalinistă, opoziția politică a fost complet eliminată * Printre cei considerați narcisiști celebri se numără: Christiaan Barnard („chirurgul inimii"), Margaret Thatcher, Elvis Presley, Saddam Hussein, Pablo Picasso, Charlie Chaplin, Marlon Brando, Donald Trump *

Tulburarea de personalitate narcisistă este o afecțiune mintală în care oamenii au un simț exagerat al propriei importanțe, o puternică nevoie de atenție și admirație și manifestă o totală lipsă de înțelegere față de ceilalți. În realitate, însă, în spatele acestei măști de încredere în propria persoană, se află o stimă de sine extrem de fragilă, vulnerabilă în fața celor mai neînsemnate critici. Depind de laude, admirație și atenție constantă, pentru a-și întări stima de sine.

Este important să se facă distincția între cei care au trăsături narcisiste de personalitate (toți avem, în general, o părere bună despre noi) și cei care suferă de tulburarea de personalitate narcisistă /narcisică. Cei din prima categorie sunt adesea descriși ca aroganți, încrezători și egoiști, dar nu au viziunea exagerată sau grandioasă a abilităților proprii, trăsătură ce caracterizează afecțiunea mintală.

Persoanele cu această tulburare sunt, în general, nefericite și dezamăgite atunci când nu li se acordă privilegiile sau admirația specială pe care consideră că le merită. Sunt nemulțumiți de cei din jur, iar cei din jur, în general, le evită compania.

Semnele, simptomele și severitatea variază de la o persoană la alta și se caracterizează prin: sentimente exagerate de autoimportanță și nevoia constantă și excesivă de a fi admirat • pretenția de a fi considerat superior altora, în lipsa unor realizări care să confirme sau să garanteze această pretenție • exagerarea propriilor realizări, aptitudini și talente • înclinația spre fantezii despre succes, putere, strălucire, frumusețe • convingerea că este o persoană superioară și poate să comunice doar cu oameni la fel de speciale • tendința de a monopoliza conversația și de a-i privi cu superioritate și a-i desconsidera pe cei din jur • așteaptă favoruri speciale și respectarea necondiționată a dorințelor sale • profită de ceilalți pentru a obține ce dorește • este incapabil sau nu vrea să recunoască nevoile și sentimentele altora • este invidios pe cei din jur și crede că alții îl invidiază, este arogant, îngâmfat, lăudăros, pretențios • vrea să aibă tot ce-i mai bun din ce-i bun - partenerul perfect, cea mai bună mașină, cel mai bun birou etc.

Aceste persoane percep toate lucrurile în notă critică și, de aceea: pot devein nerăbdătoare sau furioase când nu se bucură de tratamentul special care cred că li se cuvine • reacționează cu furie sau dispreț și încearcă să minimalizeze calitățile altora, pentru a părea superiori acestora • au dificultăți în reglarea emoțiilor și a comportamentului • au probleme majore în ceea ce privește stresul și adaptarea la schimbare • se simt deprimați și iritați fiindcă nu ating perfecțiunea • au sentimente secrete de nesiguranță, rușine și umilință, atitudine lingușitoare față de cei care îi laudă și îi admiră (surplus de narcisism) și dispreț față de cei care nu-i admiră (abuz de narcisism) • pretenția că sunt „experți" în toate domeniile • incapacitatea de a vedea lumea din perspectiva altor oameni • lipsa sentimentelor de remușcare și de recunoștință.

Majoritatea persoanelor cu această tulburare nu acceptă că e ceva în neregulă cu ele, deci e puțin probabil să urmeze un tratament. Dacă totuși o fac, este, mai probabil, din cauza unor simptome de depresie, consum de droguri, alcool sau altă problemă de sănătate mintală. Însă un tratament pentru narcisism ar fi perceput ca o adevărată insultă.

Cauzele tulburării sunt necunoscute, ca și în cazul altor tulburări de sănătate mintală. Tulburarea poate fi legată de: mediul familial - neconcordanțe în relațiile părinte-copil, neadaptate vârstei și experienței copilului; factori genetici - trăsături, caracteristici moștenite; neurobiologie - legătura dintre creier, comportament și gândire.

Factori de risc - Tulburarea îi afectează mai mult pe bărbați decât pe femei, și adesea începe în adolescență sau în primii ani ai tinereții. De reținut că, deși unii copii pot prezenta manifestări de narcisism, acest lucru poate fi, pur și simplu, tipic vârstei, și nu înseamnă că vor continua să dezvolte tulburări de personalitate narcisistă.

Complicații și profilaxie: dificultăți de relaționare; depresie și anxietate; probleme de sănătate fizică; abuzul de droguri sau de alcool; gânduri sau comportamente suicidare.

În ce privește profilaxia, deoarece cauza tulburării este necunoscută, nu se cunoaște nicio modalitate de prevenire. În orice caz, se recomandă tratament pentru orice problemă de sănătate mintală apărută în copilărie, pentru însușirea unor modalități eficiente de a face față conflictelor emoționale.

Tratamentul constă în psihoterapie, care vă poate ajuta să recunoașteți și să acceptați competențele și potențialul dvs. real, astfel încât să puteți tolera critici sau eșecuri, să vă eliberați de dorința de a atinge scopuri de neatins și situații ideale, și să acceptați ceea ce este posibil de realizat și ceea ce puteți cu adevărat să realizați.

S-ar putea să respingeți, din start, tratamentul, sau să credeți că e inutil. Narcisismul însuși vă poate face să credeți că tratamentul nu merită timpul și atenția dvs., și, deși odată acceptat, e posibil să fiți tentați să renunțați la el. Este o abordare greșită: dependența, depresia, anxietatea și stresul se pot alimenta reciproc, provocând grave tulburări emoționale și un comportament nesănătos. (surse:mayoclinic.org., thenarcissisticlife.com,ietherapy.com; foto - technologynetworks.com)

Lasă un comentariu