Parcurgând un articol cu titlul de mai sus, în nr. 2 al Revistei “Familia ortodoxă” din februarie 2021, am avut senzația că acesta a fost scris pentru mine.
Deși nu m-am regăsit între părinții absenți, m-am recunoscut printre cei toxici. Tocmai de aceea, chiar dacă acum sunt bunică, privind retrospectiv, mă declar răspunzătoare de unele dintre atitudinile mele, în calitate de părinte, mai puțin benefice echilibrului emoțional al copiilor mei.
CE ESTE UN PĂRINTE TOXIC?
Orice părinte care își pune propriile nevoi înaintea nevoilor copilului său.
Orice părinte care consideră că propriii lui copii îi sunt datori, într-un fel sau altul.
Orice părinte care își propune să realizeze prin copiii săi anumite obiective proprii, care nu au legătură cu nevoile copiilor.
Orice părinte care, în mod vicariant, prin copil vrea să își continue profesia, funcția ori experiența de care a avut parte sau și-ar fi dorit să aibă parte.
Orice părinte dominator, exagerat de aspru și abuziv (fizic, emoțional), imprevizibil și reactiv, care îl face pe copil să trăiască într-o permanentă stare de alertă, de stres, toxică.
Orice părinte nevrotic care își transformă copilul în terapeut, confident, partener.
Orice părinte iresponsabil (alcoolic, dependent de jocuri de noroc, fără venituri constante) care, în loc să își îngrijească copilul, devine îngrijit de propriul său copil.
Orice părinte care își exploatează copilul în scopuri pecuniare, prin muncă ori exploatare sexuală (ex. cerșetorie, șantaj, trafic, favoruri sexuale etc.).
Orice părinte care nu face diferența între emoțiile copilului și propriile sale emoții.
Orice părinte care nu își dă seama că și-a pus nevoile sale mai presus de cele ale copilului său, cel căruia nu îi pasă de nevoile acestuia.
Relația cu un astfel de părinte e dificilă datorită faptului că părintele își maschează scopul.
Narcisismul, isteria, abuzul, lipsa de dragoste (răceala sufletească), plictiseala, nefericirea, eșecul în viața profesională, toate acestea sunt o grea povară pentru copil.
Numai Bunul Dumnezeu și cei doi copii ai mei știu cât, în ce măsură m-am manifestat nepotrivit în calitatea mea de părinte.
Acum, la începutul Sfântului și Marelui Post al Învierii lui Cristos - fiul lui Dumnezeu, mă rog milostivirii sale să îmi dea puterea de a îmi cere iertare copiilor mei pentru fiecare cuvânt, lucru, faptă cu care m-am dovedit părinte toxic.
Post ușor cu iertăciune, presărat cu fapte bune, tuturor credincioșilor ortodocși!
