PANDEMIA SUSPICIUNII ȘI NEÎNCREDERII ÎN CRIZA SANITARĂ

Așa cum ne putem da seama, actuala criză sanitară, pricinuită de acest virus, prin natura și originea sa a ridicat multe semne de întrebare, și care, înainte de toate, a creat multă suspiciune și neîncredere în rândul populației. O asemenea stare de spirit este cauzată și asociată totodată cu modul cum a fost și este gestionată această criză de factorii decizionali politici și medicali, pe fondul incompetenței și iresponsabilității acestor autorități. Delimitările conceptuale din titlul articolului sunt rezultatul analogiei cu ceea ce este desemnat prin fenomenul de pandemie, care, așa cum se știe, vizează extinderea unei maladii dincolo de granițele unei țări sau continent cu posibilități de globalizare prin extinderea acesteia, în cazul de față fiind provocată de acest virus necunoscut sub raportul originii și naturii sale. O altă precizare ar fi că aceste două variabile - suspiciunea și neîncrederea - pot deține în mod reciproc atât rol de cauză, cât și de efect, astfel că raportul dintre ele este biunivoc și nu de excludere reciprocă. De regulă, pe fondul acestei relații de cauzalitate și de implicare reciprocă, în cazul pandemiei, rolul de cauză este preluat de suspiciune, care validată fiind sub raport probabilistic devine din zvon, prejudecată, presupunere sau ipoteză, realitate, ceea ce conduce la acel sentiment de neîncredere și decredibilizare a autorităților politice prin imixtiunea politicului în acest domeniu, dar și a unor cadre medicale, aflate în conivență cu factorul politic, mai ales în cadrul actualei pandemii. Din acest punct de vedre putem spune că acest tip de pandemie a suspiciunii a indus pandemie în planul neîncrederii, decredibilizând întregul sistem medical, constituindu-se într-un “joc cu geometrie variabilă”, ceea ce face ca, atunci când una din variabile joacă cu necesitate rol de cauză, cealaltă să devină efect și invers, putând să se constituie și cauze în raport cu alte efecte, cum ar fi siguranța statului.

Dacă e să mă refer la această perioadă pandemică cu care se confruntă lumea în prezent, suspiciunea pleacă de la realitatea propriu-zisă cu privire la contradicțiile legate de comunicarea unor informații legate de răspândirea acestui virus, care prin lipsa de coerență și acuratețe a informațiilor cu privire la numărul celor infectați și testați, vaccinuri și vaccinare, creează confuzii, în prezent la noi această suspiciune și neîncredere sunt accentuate de așa- zisul scandal cu privire la realitatea datelor furnizate, aflate sunt sub protecția serviciilor secrete, care cred că este doar o “farsă democratică” de natură manipulativă și care nu pot decât să accentueze aceste stări de spirit cu privire la validitatea acestor date prezentate în mod discreționar, partinc și incoerent. La lipsa transparenței, care încalcă principiile statului democratic, în cadrul decredibilizării autorităților statului, concură birocrația excesivă, coroborată cu autoritatea și competența unor manageri și lucrători din cadrul unor instituții din cadrul suprastructurii medicale, tot mai scăzute, cum ar fi Ministerul sănătății și mai ales a reprezentanților acestui minister în teritoriu, din cadrul Direcțiile de Sănătate Publică județene, atât de blamate și decridibilizate de opinia publică, și la care suspiciunea pleacă de la modul cum au fost selectate aceste cadre, care așa cum este demonstrat, de cele mai multe ori au dat și dau dovadă de incompetență și iresponsabilitate. Limite și disfuncții pe care mass-media le-a evidențiat pe întregul parcurs al pandemiei, evidențiind în același timp gravele disfuncții din cadrul comunicării și interacționării unor cadre medicale cu pacienții și nu numai, decredibilizând sistemul medical.

O asemenea lipsă de transparență și mistificare a datelor reale cu privire la dinamica fenomenului în cauză a avut efect de bumerang, astfel că populația a devenit tot mai rezilientă față de presiunea medicală și a acestui virus, încât s-a adaptat și chiar obișnuit cu aceste dezinformări și deformări a realității prin cosmetizarea ei, ignorându-l de facto prin nerespectarea constrângerilor impuse și chiar față de amenzile extem de inechitabile, percepute de organele statului de drept, care în opinia celor mai mulți pare mai mult un stat polițienesc, aservit acestei forme camuflate de dictatură, cunoscută sub denumirea de plutocrație (cuvânt derivat din rădăcina plutos-avere, stăpânire, la care se adugă cuvântul kratos - putere), și care la noi, în această perioadă post decembristă, este foarte vizibilă, adâncind decalajul dintre cei bogați și puternici și cei săraci, pe de o parte, iar pe de altă parte, într-un mod indirect, au adâncit suspiciunea asupra modului cum s-au îmbogățit acești așa-numiți miliardari de carton, aparținători ai elitei puterii, ceea ce conduce la accentuarea decredibilizării, indiferent de culoarea politică a acestor parveniți. Acest fenomen al plutocrației este strâns legat de un alt fenomen, relativ identic, desemnat prin oligarhie, astfel că în locul statului de drept, atât de clamat de artizanii democrației, avem un stat oligarhic sau mafiot după unii, exprimat prin acea încrengătură de interese ale acestor așa-zise elite ale puterii, din diverse domenii (financiar, justiție, economie, sănătate, poliție etc.), sfidând ceea ce este propagat prin retorica democrației, a statului de drept și a regimului politic democratic postdecembrist. Proba de foc a neîncrederii generalizate în această perioadă a fost marcată de atitudinea oamenilor față de vaccinurile administrate și efectele induse ale acestora, care din acest punct de vedere încă ridică mari suspiciuni și neîncredere în rândul unei mari părți din populație. Ca să nu mai vorbim de atitudinea de reținere și chiar respingere a spitalizării, ceea ce înseamnă că neîncrederea față de sistemul medical este pandemică. Frecventele incendii din spitalele de la noi, care nici pe departe nu sunt întâmplătoare, teama și riscul îmbolnăvirii în spitale, stresul pandemic și celelate disfuncții din plan infrastructural, structural și suprastructural, avertizează asupra necesității reformei sistemului medical și, implicit, a atitudinii unor cadre medicale față de profesie și activitatea responsabilă desfășurată.

 

Lasă un comentariu