PREOȚI CU CRUCEA ÎN... FRUNTE

* “Mișcarea Rugului aprins a fost un vulcan mistic în România între anii 1945 și 1948, o reacție a elitei intelectuale într-un moment de criză. Țara era ocupată de trupe sovietice, nonvalorile își cereau dreptul la educație și cultura românească. Mișcarea a început din teama că ne pierdem ca oameni, ca entități spirituale, în lumea aceasta în care DUMNEZEU și-a pus pecetea Ființei Sale.

Ne-am trezit deodată în prezența comunismului, acest animat sovietic cu duhori apocaliptice, cu miros de votcă și sudori comisărești, care umpluse Țara de afișe, adunări, presă murdară, prostituție politică, răsturnare de valori”.

***

* “Tăvălugul comunist ne-a umplut de groază; eram speriați că vom fi transformați într-o masă anonimă, informă, fără conștiință proprie sau personalitate. Unde să fugi, dacă nu în adâncul ființei tale? Unde să te închizi, dacă nu în cămările sufletului? Și aici s-a întâmplat minunea: omul căutându-se pe sine, s-a întâlnit cu Dumnezeu, a intrat în ordinea Duhului. Fiind studenți în vremea aceea cu părintele Nicolae Bordașiu, am încer-cat să facem ceva care ne-a costat cinci ani de închisoare. Am redactat niște statute pentru o eventuală Asociație a Tineretului Ortodox Studențesc (ATOS).

***

* “Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, pentru a ne întâlni cu Dumnezeu este nevoie de coborârea în noi, de exploatarea universului interior”.

Preot martir BENEDICT GHIUȘ (1904-1990), scriitor, duhovnic renumit, arhimandrit. Are studii teologice superioare: Facultatea de teologie din Cernăuți și doctoratul la Strasbourg, între 1926-1932. Susține doctoratul în teologie în anul 1946, cu teza “Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii”. În ianuarie 1944 este ales episcop de Hotin, post pe care îl refuză de trei ori. Este asistent universitar la Facultatea de Teologie din București între 1944-1948 și mai târziu este numit Vicar patriarhal în 1949. În anul 1958 este arestat împreună cu un lot de intelectuali de orientare creștină și este eliberat în anul 1964, după un pelerinaj pe la toate pușcăriile comuniste din România. Dintre operele de seamă amintim: “Despre îngeri”, “Proloagele”, “Creațiunea după Sf. Scriptură”, “Îngerii și Sfinții Părinți”, “Sfânta Tradiție” ș.a.

Se stinge din viață în anul 1990 și este înmormântat la Mănăstirea Cernica: “S-a stins ca o lumânare de ceară curată, arzând el însuși prin exemplul vieții sale jertfelnice” după cum ne mărturisea părintele Sofian Boghiu.

Autor de citate:

** - “Omul, prin îndelungate eforturi de purificare, prin asceză și rugăciune, se poate ridica la vederea luminii dumnezeești”.

** - “Dumnezeu prețuiește și recomandă milostenia, dar nici celelalte fapte bune: mucenicia, rugăciunea, ostenelile pentru virtute, nu sunt trecute cu vederea”.

** - “Fiecare om are șansa mântuirii, cu condiția să respecte legile lui Dumnezeu”.

** - “Chiar în faptele mici, uneori, sunt ascunse taine de mare pogorământ și de dragoste pentru oameni din partea lui Dumnezeu”.

P.S. Guizot (1787-1874), învățat francez: “Cred în Dumnezeu și-L ador fără să încerc a-L înțelege. Îl văd pretutindeni de față și activ; Nu numai în cârmuirea veșnică a vieții și în viața lăuntrică a sufletului omenesc, ci și în istoria popoarelor și a omenirii”.

Lasă un comentariu