Genialul, celebrul fizician Albert Einstein, cel care a enunțat Teoria Relativității, laureat al premiului Nobel, își prezenta astfel munca și cercetările: “Vreau să aflu ce principii fundamentale a urmat Dumnezeu în crearea Universului. Altceva nu mă interesează.”
Einstein credea că nimic nu este întâmplător în natură, că toate fenomenele se supun legilor și principiilor, toate au fost create pe baza unui plan. Dumnezeu nu aruncă zarurile... Una dintre replicile sale favorite era: “Dumnezeu nu joacă zaruri”.
Fiind considerat o celebritate din domeniul științei, a avut relații de amiciție cu multe personalități ale vremii sale. Într-o întâlnire cu actorul comediant Charlie Chaplin, acesta i-a spus lui Einstein, mai în glumă mai în serios: “Pe mine mă aplaudă, deoarece mă înțeleg toți. Pe tine te aplaudă, deoarece nu te înțelege niciunul”.
A circulat și o anecdotă, conform căreia Albert Einstein și actrița Marilyn Monroe s-ar fi întâlnit la o manifestație socială. Monroe, fiind impresionată de omul de știință, i-a spus: “Nu ar fi minunat dacă am face un copil, care să aibă frumusețea mea și inteligența ta?”. Einstein i-a răspuns, râzând: “Dar dacă ar avea frumusețea mea și inteligența ta?”.
La rândul său, la vremea sa, Einstein a fost contestat atât de oameni de știință, cât și de puterea politică. Comandantul de atunci al FBI-ului, J. Edgar Hoover, l-a pus sub urmărire întrucât bănuia că Einstein era comunist și spion al rușilor. O prostie, cercetarea sa a fost o pierdere de vreme, o răutate fără de rost.
Einstein considera că: “Statul trebuie să existe pentru binele poporului, și nu poporul trebuie să existe pentru binele statului.”
Mă îngrozesc, azi, constatând că există partide politice care proclamă ideologic și programatic opoziția la elite, promovând un populism imbecil, glorificând analfabetismul funcțional și neghiobia. Un astfel de partid a obținut acum 30 la sută la alegerile din Bulgaria. Oare încotro ne îndreptăm? Bietul Einsein ar fi pierdut, repudiat, prin zilele noastre.
Nu uitați că, deopotrivă, fascismul și comunismul au pus cărți pe foc, au ucis și interzis intelectuali iar progresismul, neomarxismul zilelor noastre a aprins o nouă vâlvătaie prin conceptul unei corectitudini politice aberante.
