,,CARTEA ESTE CEA MAI BUNĂ ARMĂ ÎMPOTRIVA INTOLERANȚEI ȘI IGNORANȚEI” (LYNDON BAINES JOHNSON)

Mă numesc SARA PASTOR și sunt elevă la Școala Gimnazială “Dacia” din Tg.-Mureș. Am treisprezece ani și sunt pasionată de artă, în mod special de muzică și desen. Consider că ambele forme de exprimare artistică sunt, în felul lor special, arte ale sufletului și chei ale înțelegerii. Pe lângă lumea artei și a creativității, îmi place și sportul. În opinia mea, sportul și mișcarea sunt foarte importante, atât pentru sănătatea mintală, cât și pentru cea fizică.

După cum toți știm prea bine, pandemia a produs schimbări majore în viețile noastre. Școala a început să funcționeze în sistem online, iar pentru mine, la început, a fost ceva foarte ciudat. Să văd chipurile colegilor și ale profesorilor prin intermediul unui ecran era nefiresc, dar consider că perioada de neștiință și debusolare de la început a fost depășită destul de repede. M-am adaptat relativ ușor la noile modalități de studiu și mă consider norocoasă că am o familie atât de iubitoare, care este, a fost și va fi mereu lângă mine. Sprijinul lor în această perioadă a fost semnificativ, iar timpul pe care l-am câștigat în compania lor a reprezentat o recompensă pentru sufletul meu.

Deși sunt o fire ușor boemă (dovadă și pasiunile mele), în mod surprinzător, în ultimul an școlar am descoperit farmecul geometriei, m-am concentrat destul de mult pe studiul ei, aceasta transformându-se într-una dintre materiile mele preferate. Fiecare problemă primită a reprezentat o nouă provocare și m-a purtat cu mintea într-o sumedenie de lumi: a triunghiurilor, a patrulaterelor și a cercurilor. Nu m-am plictisit de căutat și de găsit soluții, deoarece fiecare problemă avea propria chichiță, care schimba întreaga galaxie a pașilor de rezolvare. Geometria nu trebuie văzută ca o materie plictisitoare, ci, din contră, aceasta este baza conectată la mai multe uși, care ne duc mintea prin cele mai interesante și fascinante aventuri pentru a descoperi, la final, comoara răspunsului.

În tot acest răstimp în care școala s-a desfășurat în sistem online, iar activitățile mele extrașcolare au fost reduse, cititul a redevenit o plăcere. La îndemnul mamei și al fratelui meu mai mare, am lecturat cu multă plăcere seria de volume “Harry Potter”, de J.K. Rowling. În scurt timp, această colecție de cărți a devenit favorita mea, deoarece mi-a stârnit foarte mult interes. Impactul trăirilor lui Harry este puternic, cartea având multe momente interesante și de suspans. Povestea ne duce pe tărâmuri magice, la Hogwards, la școala de vrăjitori și vrăjitoare. Acolo Harry Potter este nevoit să își înfrunte atât dușmanul, pe Lord Voldemort, un practicant de magie neagră foarte puternic, cât și propriul destin. Recomand cu căldură această lectură tuturor copiilor care doresc să fie părtași la peripețiile lui Harry Potter, precum și la găsirea drumului către frumoasa comoară din universul cărților.

 

Mă numesc MOCEAN RALUCA-DANIELA și sunt elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială “Sf. Petru” din Sânpetru de Câmpie. În semestrul I am fost maxim o lună la școală, iar după aceea, din păcate, a trebuit să facem orele online. Mie nu îmi plac orele online atât de mult, prefer orele fizic. În perioada online m-am adaptat destul de repede deoarece profesorii se implicau. Mă bucur că nu ne-au solicitat prea tare în perioada online. Sper ca de acum să putem merge la școală fară probleme.

Dintotdeauna mi-a plăcut să citesc. În vara anului 2020 am citit o carte, “Imaginar”, de A.F. Harrold, care mi-a plăcut extrem de mult. Era despre o fată, Amanda, și despre prietenul ei imaginar, pe care l-a găsit în dulap. După aceea am citit “Pălăria Vrăjitorului”, de Tove Jansson. Și aceasta mi-a plăcut, dar nu la fel de mult. Acum citesc “Dragă inimă”, de Vasi Rădulescu. Din câte am citit eu până acum mi-am dat seama că este despre un doctor care își povestește “peripețiile” de la spital.

În continuare aș vrea să vorbesc despre materiile mele preferate de la școală. Acestea sunt Biologia și Limba și literatura română. Un lucru care mă amuză este că în clasa a V-a nu-mi plăcea Biologia mai deloc, dar acum, în a VI-a, am descoperit cât de minunată și interesantă este această materie. M-am gândit chiar să mă orientez spre medicină, dacă tot îmi place atât de mult.

Modelul meu de profesor ar trebui să se implice în viitorul nostru și de la care să înțelegem materia predată. Mi-ar mai plăcea să pună mai mult accent pe cât de bine am reținut, decât pe note. Ar fi bine ca acesta să aibă și o gândire modernă și deschisă.

Despre sistemul nou de învățământ am o părere bună. Îmi place că în prezent e o nouă abordare a Paștelui Catolic și avem toți copiii vacanță.

Notele pentru mine înseamnă destul de mult, pun foarte mult accent pe acestea, chiar dacă mi se pare că sistemul acesta este unul foarte demodat și învechit. De obicei am emoții la orice ascultare orală. Dar vreau să încerc să scap de acele emoții negative.

 

Viața mea s-a schimbat extrem de mult în această perioadă dificilă, lucru care cred că s-a întâmplat tuturor. În timpul carantinei s-a dat peste cap aproape totul. De la prieteni și scoală, până la activitățile zilnice, nu cred că a rămas ceva exact la fel. Faptul că nu am mai putut interacționa cu prea multe persoane m-a făcut să-mi pierd unii prieteni. Acest lucru m-a afectat destul de tare, deoarece printre ei se afla și prietena mea cea mai bună. Acum nu mai am decât trei sau patru prieteni, din care doar cu doi mă mai întâlnesc uneori: verișoarele mele. Am crescut împreună cu ele și mereu am fost foarte apropiate, dar cu alte persoane nu am putut interacționa, deoarece orice întâlnire între prieteni poate însemna oricând un caz nou de infectare cu Coronavirus. Am avut și alte probleme, cum ar fi faptul că am fost foarte îngrijorată pentru familia mea, mai ales pentru bunicii mei, dar acum sunt vaccinați, cum sunt și alte rude de-ale mele, și, din fericire, nu prea mai sunt persoane în familia mea care ar putea face forme grave de viroză, așa că în ultima vreme nu mai sunt la fel de îngrijorată în această privință. Un alt lucru care m-a neliniștit destul de mult a fost școala, deoarece nu știam cum va fi, mai ales că la începutul carantinei nu știam să fac prea multe lucruri pe un calculator, dar, între timp, am învățat foarte multe. De asemenea, știu că sunt mai mulți copii ale căror note s-au schimbat foarte mult, devenind mai mici sau mai mari, dar ale mele nu prea s-au modificat și sunt fericită că au rămas la fel. Această carantină mi-a adus și multe lucruri bune, cum ar fi că mă pot trezi cu 20 de minute mai târziu decât înainte, pentru că nu mai trebuie să merg până la școală sau că pot să stau cu pisica mea în pauze, ceea ce mă relaxează. Am observat că am multe activități care îmi plac și care nu îmi plăceau înainte. De exemplu, a început să-mi placă să citesc sau să pictez. Am început să realizez și cât de mult mă poate ajuta muzica. Ascult muzică de fiecare dată când fac teme și, deși îmi ia cu aproximativ 20 de minute mai mult decât mi-ar lua în mod normal, nu mai sunt așa de stresată și fac temele mai ușor decât înainte. De asemenea, acum reușesc să-mi organizez mai bine timpul, lucru care mă înveselește destul de mult. Mi-am dat seama cât de greu mi-a fost și mie, dar și colegilor mei, deoarece cu toții am crescut în această perioadă și cred că toți am trecut prin multe schimbări, însă eu am încercat să văd părțile mai bune din aceaste vremuri tulburi, deoarece “orice lucru are părți bune și părți rele, dar contează doar partea pe care alegi să o vezi”, cum mi-a spus mama mereu și mi-am dat seama cât de puternici suntem cu toții, pentru că nu ne dăm bătuți și continuăm să ne luptăm cu acest virus și cu consecințele lui.

Eu cred că vom reuși să trecem cu bine peste acest pericol, dacă respectăm regulile și suntem alături unii de alții, de la distanță.

ANA OLTEAN, clasa a VI-a A la Gimnaziul “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Mureș

 

Lasă un comentariu