,,CARTEA ESTE CEA MAI BUNĂ ARMĂ ÎMPOTRIVA INTOLERANȚEI ȘI IGNORANȚEI” (LYNDON BAINES JOHNSON)

Mă numesc SOFIA MOLDOVAN, am 8 ani și sunt elevă în clasa a II-a la Colegiul Național “Unirea” din Târgu-Mureș. Sunt pasionată de dans, citit și gătit. Îmi place școala, îmi iubesc colegii și, mai ales, pe doamna învățătoare.

Perioada online, deși m-a despărțit de colegii mei de clasă și de doamna învățătoare, de distracția din pauzele școlare, m-a ajutat să descopăr frumusețea cititului, să învăț să mă distrez singură și să petrec mai mult timp cu cei dragi. Ziua mea începea frumos, cu salutul de pe ecranul tabletei a prietenilor mei.

Am descoperit lumea minunată a poveștilor de când eram foarte pitică, împreună cu mama mea, care îmi citea mereu.

Cartea care m-a bucurat cel mai mult în această perioadă și pe care am devorat-o pur și simplu a fost “Matilda”, de Roald Dahl (recomandată de dna învățătoare), personajul principal fiind o fetiță genială, pasionată de citit, cu abilități speciale, dar nefericită în familie, care trăiește o serie de întâmplări ciudate și distractive la școală. Ea se atașează de învățătoarea ei, care o adoptă atunci când Matilda este părăsită de familie.

Copiilor pasionați de lectură recomand seria de cărti Harry Potter. Harry Potter este un băiat vrăjitor, care studiază la școala de Magie Hogwarts și m-a condus în lumea sa magică, plină de aventură și peripeții.

 

Numele meu este COSTEA RAUL și sunt elev la Școala Gimnazială “Sfântul Petru” din localitatea Sânpetru de Câmpie. Am 14 ani și sunt în clasa a VIII-a. Din fericire, acum toți copiii merg fizic la școală datorită actualei situații epidemiologice, ceea ce este un lucru foarte bun pentru că, din punctul meu de vedere, consider că școala online, la care, din fericire, m-am adaptat binișor, dar cu greu, nu este deloc benefică elevilor deoarece mai mult de 40% dintre aceștia nu au participat la orele online și înțelegerea materiei este mult mai dificilă. Sunt unul dintre puținii elevi pe care școala online nu i-a făcut să renunțe. Dificultățile școlii online sunt multiple, cele mai grave dintre ele fiind afectarea relației profesor-elev și incapacitatea de a te vedea cu colegii sau profesorii față în față pentru a dezbate anumite subiecte.

Materia mea preferată de la școală este Matematica, pentru că mi se pare singura materie din programă la care nu poți să primești 10 doar prin faptul că ai tocit lecția, ci trebuie să o înțelegi și să gândești logic, nu doar să o reciți ca pe o poezie. Consider că Matematica dezvoltă mult rapiditatea în gândire și ne ajută în activitatea cotidiană, ușurându-ne viața.

Autorul cărților mele preferate este Jules Verne, care este, după părerea mea, unul dintre cei mai buni scriitori din lume, de la care am citit “Căpitan la 15 ani” (cartea mea preferată, care arată că, chiar și la o vârstă fragedă, poți să reușești multe); “Ocolul pământului în 80 de zile”; “Insula misterioasă” etc.

Ultima carte pe care am citit-o este “Toate pânzele sus”, de Radu Tudoran, în care Anton Lupan, împreună cu echipajul său, încearcă să găsească un vechi prieten cu ajutorul unei bărci pe nume Speranța, pe care a reabilitat-o, plecând cu ea spre țara de foc, unde se presupunea că ar putea fi prietenul acestuia.

O recomandare pe care aș putea să o fac este aceea de a citi cât mai multe cărți românești pentru că aflăm o părticică din ceea ce erau strămoșii noștri și cum era vremea de-atunci. Există mulți autori care ne uimesc cu povestirile lor de demult: Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Mircea Eliade și mulți alții.

După părerea mea, în actualul context, un profesor trebuie să dezbată anumite lucruri cu elevul, nu doar să dicteze fără ca elevul să nu înțeleagă nimic și să fie obligat să tocească ulterior acasă pentru a lua o notă bună. Un profesor bun este cel care deține arta explicării raționale pentru elev, acesta reușind să facă elevul să fie curios de lecție și să pună întrebări despre aceasta. În acest fel, elevul nu va mai trebui să tocească lecția și nici profesorul nu va mai trebui să de-a note mici elevului.

În prezent, sistemul de învățământ mi se pare la pământ deoarece în școala din România, după ani de studiu, elevul se alege doar cu o diplomă banală și nu cu o specializare anume. De aceea 3 din 5 tineri nu profesează în domeniul în care au studiat în facultate.

Din punctul meu de vedere, notele nu reflectă niciodată inteligența elevului, ci doar capacitatea de memorare a acestuia, motiv pentru care modul de predare trebuie schimbat radical.

 

Mă numesc POP RALUCA-MARIA și sunt elevă la Colegiul Național Pedagogic “Mihai Eminescu” din Târgu-Mureș, în clasa a XI-a A, profil învățător-educatoare. Din nefericire, de un an mă trezesc și, în loc să mă îmbrac să plec către liceu, deschid laptop-ul și pornesc Google Meet-ul. La început totul era nou, îmi plăcea ideea de a face școală online, de aceea cred că m-am adaptat foarte ușor și încă îmi place și totul decurge destul de bine. Ceea ce nu îmi place este că, oricât aș încerca să îmi reiau energia, motivația pentru a putea învăța pe care o aveam înainte de pandemie, nu reușesc! Acest lucru mă face să îmi doresc să mergem fizic din nou.

Într-adevăr, este mai lejer să mă trezesc la 7.45, nu 6.45 sau, când nu merge internetul, să nu intru la oră. Însă mi-am pus de foarte multe ori întrebarea: “Oare mă ajută comoditatea aceasta cu ceva?” Din păcate, răspunsul era mereu negativ, de aceea aș prefera mai mult școala fizică, decât școala online. Poate, dacă eram obișnuită de mică cu toate acestea, reușeam să ajung la aceleași idealuri motivaționale în ambele ipostaze.

Limba română este materia mea preferată. De ce? Poate mulți o consideră grea sau “neinteresantă” pentru că este “materie de Bac”. Eu o văd mai mult decât o materie, o văd ca un mijloc prin care pot să mă exprim și prin care am posibilitatea să îmi spun părerea într-un mod în care nu mulți reușesc. “Jocurile de cuvinte” au un farmec aparte, care, pe zi ce trece, mă fac să cred că mai am atâtea de descoperit...! Limba română are un farmec aparte față de celelalte limbi și nu o spun pentru că sunt româncă!

Nu pot să zic că am o carte preferată sau un gen preferat. De multe ori, cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea. Între noi se formează o legătură pe care nu am reușit niciodată să o explic sau să mi-o explic. Sunt cărți de care am devenit “dependentă”, cum ar fi “Căutând-o pe Alaska”, de John Green, sau “Te voi iubi mereu”, de Heidi McLaughlin, sau “Fericirea începe azi”, de Jamie McGuire... și lista e lungă! Ideea nu este despre cât ai citit, este despre ce ai citit și despre cât de multe ai învățat!

Vă recomand câteva volume scrise de Yuval Noah Harari: “Sapiens: Scurtă istorie a omenirii”, “Homo dues: Scurta istorie a viitorului” și “21 de lecții pentru secolul 21”.

Situația actuală ne-a schimbat viața! În bine... în rău...!?

Cred că depinde de fiecare din noi dacă putem lua partea bună a situației date, sau, dacă o putem întoarce în favoarea noastră.

 

Mă numesc ELISEI TOBIAS. Sunt elev în clasa a II-a la Colegiul Național “Unirea” din Târgu-Mureș, învățător Andreea Stoica.

Perioada online a fost grea pentru că am stat în casă, nu puteam să mă văd sau să mă joc cu colegii. Orele online nu sunt la fel ca și cele față în față, când o poți chema pe doamna învățătoare să te ajute. Cu toate că aveam mai mult timp liber, la școală e frumos. O oră online pare cu mult mai lungă decât la școală. Tot timpul mi-a fost dor de colegi și doamna învățătoare.

Stop școală online!

 

Cine sunt eu? Eu sunt ILINCA MARE și sunt elevă în clasa a VI-a A, la Gimnaziul “Dacia” din Târgu-Mureș. Sunt o fată simplă. Bine, aproape simplă, nu îmi place să fiu în centrul atenției. Temele sunt un fel de povară, însă îmi place tare să fiu activă la ore, iar unii spun despre carnetul meu că este plictisitor deoarece peste tot scrie nota “10”.

Într-o zi de marți, 10 martie 2020, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce va urma. Toți eram încântați că nu vom merge la școală timp de două săptămâni, care s-au transformat în tot restul anului școlar.

Dacă mă întrebați despre perioada “în online” și despre adaptarea cu aceasta, v-aș spune că lucrurile au decurs nici prea bine, dar nici prea rău. La început, pentru toți a fost un lucru nou și nemaiîntâlnit, dar pe parcurs ne-am adaptat atât noi, cât și doamnele și domnii profesori. Am învățat că “Domnul” Internet poate fi de multe ori imprevizibil; uneori ne face probleme, iar alteori, îl rugăm noi să ne facă necazuri.

Am început cu matematică și română, iar pe parcurs, am continuat și cu restul materiilor.

Ne-am petrecut ore în șir în fața calculatoarelor, laptopurilor, telefoanelor, tabletelor, participând într-un mod inedit, la ore. Am reușit să încheiem anul cu bine.

Clasa a VI-a a venit și ea cu lucruri noi, fiind împărțiți pe grupe, purtând măști, totul era diferit.

Materia mea preferată a rămas aceeași: Matematica. Am reușit să particip și la Olimpiadă, chiar dacă aceasta a fost organizată online. Centrul de Exelență este ajutorul meu de nădejde, acolo mă întâlnesc cu alte enigme ale acesteia.

Însă, am și o pasiune. Una pe care nu mulți o mai au în zilele noastre. Pasiunea mea este cititul. De fapt nu e chiar o pasiune, este liniștea de după furtună. Genul meu preferat este fantezia, deoarece nu se referă la lumea reală. Este o altă lume, care se modifică la fiecare pagină a unei cărți, chiar dacă, cartea este doar o legătură de foi pe care sunt așternute cuvinte. Însă, fiecare cuvânt înseamnă ceva, nu? Și astfel, citind, îți poți imagina orice. De aceea îmi place să citesc: pentru că și atunci când sunt tristă pot ieși din această lume monotonă, să intru în alta, care este aproape perfectă pentru că eu, citind, am creat-o.

De recomandat o carte... cam greu. Mi s-au părut cele mai interesante următoarele: Seria de cărți “Harry Potter”, de J.K. Rowling, Seria de cărți “Stăpânul Inelelor”, de J.R.R. Tolkien, “Povestea fără sfârșit”, de Michael Ende... Sunt prea multe, sunt mii de pagini interesante, fiecare cu culorile ei.

Apoi, îmi aștern gândurile și sentimentele transmise de carte pe pânză, adică pictez. O altă pasiune, care înseamnă mai mult decât cuvântul în sine....

 

Lasă un comentariu