În România există meseria de guvernant, de parlamentar, de deputat, senator, de ministru. Așa, probabil, s-ar putea explica schimbările pe bandă rulantă care se fac la nivel “înalt”. “Pleacă ai noștri, vin ai noștri”... Cum schimbă sau pică unul, au altul, în expectativă, gata pregătit, format, potrivit pentru funcția respectivă, mai bun, categoric. Legitima întrebare, dacă e mai bun, de ce nu era deja în funcție?...se naște. Președinții devin prim-miniștri, miniștrii devin președinți, secretarii de stat, ambasadori și ambasadorii... senatori. Orice ar ajunge și oriunde în guvernare.... e clar că le place să se joace și să joace... pocker. Și tot amestecă pachetul de cărți și toți joacă același pocker, în care miza este poporul român, prezentul și viitorul țării. Unii zic pas, alții nu au înțeles miza pusă în joc, alții se bucură când mai câștigă câte o mână, dar majoritatea merg la cacialma. Dar, de fapt, fiecare își joacă propria carte și ceea ce contează este faptul că, după încă o partidă de pocker, jucătorii se aleg cu o seară (viață) frumoasă împreună, stropită cu un pahar de vin și o cină (nivel de trai) mai mult decât îmbelșugată. Durata unei partide de pocker se numește mandat și se stabilește nu în funcție de miză, ci de câștig... Pachetul de cărți e atât de uzat încât jucătorii cunosc deja cărțile... pe toate părțile. Miza... s-a pierdut undeva pe drum, ei uitând total de ce sunt acolo. Poate ar fi frumos să le aducem aminte, că pentru a juca pocker, trebuie să știi cum să o faci. Să le aducem aminte că, pentru a ajunge la conducerea unei țări trebuie să știi să conduci și, la fel de important, să știi de ce ești acolo. Nu te pui la o masă unde se joacă pocker dacă miza te depășește și nu știi să joci pocker.
Cazinoul numit România este plin de oameni , ajunși în conducerea țării, care forțează norocul. Nu al lor, ci al nostru, al poporului. Pe lângă pocker, conducătorilor noștri le mai place să joace ruletă. Doar că ei o joacă pe cea rusească, cu glonțul ațintit spre tâmpla noastră, a poporului. Ei poartă căști și veste antiglonț. Cazinoul numit România are în program și spectacol de varietăți, care se numește politică, presărat cu momente de circ, bătăi în noroi alunecos și clovni. Mulți clovni! Săriturile la trapez și echilibristica sunt ale noastre, ale poporului. Cu multă bunăvoință din partea conducerii țării, ne lasă pe noi să interpretăm aceste momente periculoase și de suspans, ei prefăcându-se îngrijorați pentru noi, uitând că plasa de siguranță tot ei ne-au tăiat-o...
Dragii noștri conducători, foști, actuali și viitori, de la toate nivelurile, lăsați deoparte cacialmaua. Miza se numește țară, popor, prezent și viitor.
Dacă știți să jucați doar șeptică, nu vă mai băgați la pocker, iar pentru navetiști, e bun și Popa Prostu!!!
