CULORILE ȘI STAREA NOASTRĂ DE SPIRIT

Psihologia culorilor este definită ca efectul radiației electromagnetice a luminii asupra stării și comportamentului uman - o reacție psihofizică universală.

În opinia cunoscutului psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Insti-tutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), citat csid.ro, este important să înțelegem că există o mare diferență între psihologia culorii și simbolistica ei. „Există patru culori psihologice primare - roșu, albastru, galben și verde. Ele se raportează la corp, la minte, la emoții și la echilibrul esențial dintre acestea", susține Laura-Maria Cojocaru, prezentând principalele proprietăți psihologice ale celor mai relevante culori.

Roșu (fizic) - Fiind cea mai lungă lungime de undă, roșul este o culoare puternică. Deși nu este cel mai vizibil din punct de vedere tehnic, are proprietatea de a părea a fi mai aproape decât este și, prin urmare, ne atrage atenția. Efectul său este fizic.

Ne stimulează și crește rata pulsului, dând impresia că timpul trece mai repede decât în realitate. Se leagă de principiul masculin și poate activa instinctul de „luptă sau fugă". Roșul este puternic și foarte simplu. Este stimulant și plin de viață, foarte prietenos. În același timp, poate fi perceput ca fiind solicitant și agresiv.

Albastru (intelect) - Albastrul este culoarea minții și este în esență liniștitor. Un albastru puternic va stimula gândirea clară, în timp ce tonurile de albastru mai deschise vor calma mintea,vor ajuta la concentrare și, în consecință, vor acționa ca un calmant mintal.

Albastrul este culoarea comunicării clare. Obiectele albastre nu par a fi la fel de aproape de noi ca cele roșii. Mai multe studii au dovedit că albastrul este culoarea preferată a lumii. Cu toate acestea, poate fi perceput ca fiind rece, lipsit de emoții și neprietenos.

Galben (emoție) - Lungimea de undă galbenă este relativ lungă și, în esență, stimulează. În acest caz, stimulul este emoțional, prin urmare galbenul este cea mai puternică culoare din punct de vedere psihologic. Galbenul potrivit ne va ridica spiritul și stima de sine, fiind culoarea încrederii și optimismului.

Verde (echilibru) - Verdele este odihnitor pentru ochi și nu necesită nici o ajustare. Fiind în centrul spectrului, este culoarea echilibrului, un concept mai important decât își dau seama mulți oameni.

Când lumea din jurul nostru conține mult verde, acest lucru indică prezența apei și puțin pericol de foamete, așa că suntem liniștiți de verde, la un nivel primitiv.

În mod negativ, poate indica stagnare și va fi percepută ca fiind o culoare prea blândă.

Violet (spirit) - Cea mai scurtă lungime de undă este violet. Este extrem de introvertit și încurajează contemplarea profundă sau meditația. Fiind ultima lungime de undă vizibilă înaintea razei ultraviolete, are asocieri cu timpul, spațiul și cosmosul.

Utilizarea excesivă a violetului poate aduce prea multă introspecție, iar tonul greșit al acestuia comunică ceva ieftin și urât.

Portocaliu (senzualitate) - Deoarece este o combinație de roșu și galben, portocaliul este stimulant, iar reacția la acesta este o combinație între fizic și emoțional. Ne concentrează mintea pe probleme de confort fizic (mâncare, căldură, adăpost etc.) și senzualitate. Prea mult portocaliu sugerează frivolitate și lipsa unor valori intelectuale serioase.

Roz (calm) - Fiind o nuanță de roșu, rozul ne afectează și fizic, dar calmează, mai degrabă decât stimulează. Rozul este o culoare puternică din punct de vedere psihologic. Reprezintă principiul feminin și supraviețuirea speciei, este hrănitor și liniștitor fizic. Prea mult roz este drenant fizic și poate fi oarecum lipsit de masculinitate.

Gri (neutralitate) - Griul pur este singura culoare care nu are proprietăți psihologice directe. O absență virtuală a culorilor este deprimantă, iar atunci când lumea devine gri suntem condiționați instinctiv să ne retragem și să ne odihnim.

Cu excepția cazului în care tonul este corect, griul are un efect de amortizare asupra altor culori folosite cu acesta.

Negru (claritate) - Negrul nu este pe paleta de culori, deoarece nu este considerat o culoare. Este esența tuturor culorilor sau, mai bine-zis, absorbția tuturor culorilor. Negrul absoarbe toată lumina din spectrul de culori.

Culoarea neagră creează bariere de protecție, deoarece absoarbe toată energia care vine spre tine și învelește personalitatea. Este, în esență, o absență a luminii și, prin urmare, poate fi amenințător, mulți oameni temându-se de întuneric.

În mod pozitiv, comunică o claritate absolută, fără nuanțe fine. Comunică rafinament și excelență fără compromisuri și funcționează deosebit de bine cu albul. Negrul creează o percepție a greutății și a seriozității, însă este un mit că hainele negre slăbesc. Doar că negrul nu atrage atenția asupra ta.

Alb (puritate) - Așa cum negrul este absorbție totală, tot așa albul este reflexie totală. De fapt, reflectă întreaga forță a spectrului în ochii noștri. Astfel, creează și bariere, dar diferit

de negru. Transmite mesajul „Nu mă atinge!".

Albul este puritate și, ca și negrul, fără compromisuri. Este curat, igienic și steril. Conceptul de sterilitate poate fi, de asemenea, negativ. Vizual, albul oferă o percepție sporită a spațiului.

Maro (seriozitate) - Maro este format de obicei din roșu și galben, cu un procent mare de negru. În consecință, are aceeași seriozitate ca și negrul, dar este mai cald și mai blând. Are elemente ale proprietăților roșii și galbene.

Culoarea maro este asociată cu pământul și lumea naturală. Este o culoare solidă, fiabilă și majoritatea oamenilor o consideră liniștită.(L.P.)

Lasă un comentariu