IN MEMORIAM BOGDAN CARAGEA: „UNDE MĂ SIMT ACASĂ? LA TÂRGU-MUREȘ…!"

„Cu mare tristețe, anunțăm că astăzi (21 mai n.red.) s-a stins din viață colegul nostru, actorul Bogdan Caragea", este mesajul postat pe pagina de Facebook a Teatrului de Stat din Constanța. Bogdan Caragea a absolvit în anul 1987 Institutul de Teatru din Târgu-Mureș. A fost actor la Theatrum Mundi din București, în perioada 1990 - 1993. A fost, din 2007, director de producție la Teatrul de Stat Constanța. În același timp, a fost prezent pe scenă, în mai multe roluri memorabile. Cel mai recent rol al său, o creație foarte apreciată de public a fost în «Testosteron», de Andrzej Saramonowicz, regia Traian Șoimu. În ultimii ani, a mai putut fi văzut pe scenă în rolul contelui Almaviva din «Nunta

lui Figaro». La Teatrul de Stat Constanța a regizat spectacolele «Escrocii» și «Omul, bestia și virtutea», în care a și jucat. «Dumnezeu să îi călăuzească pașii în lumină!»", scriu colegii săi de la Teatrul din Constanța.

 - Unde mă simt ACASĂ? La Târgu-Mureș... - îi mărturisea actorul studentei bucureștene (pe atunci) Ioana Florea, în cadrul unui interviu realizat în iunie 1997 (când au trecut, oare, atâția ani?) și publicat în volumul de interviuri al acesteia, „Colivia de vise".

*

„O surpriză neașteptată (extrem de plăcută) a fost întâlnirea, la Teatrul de Revistă «Constantin Tănase» din București, cu unul dintre cei mai  iubiți de public absolvenți ai Institutului de Teatru din Târgu-Mureș: Bogdan Caragea - scria Ioana. - El are acum 35 de ani, joacă la Revistă, la Operetă, la Televiziune - în show-uri de divertisment, cântă la fel de frumos și, cu excepția câtorva fire argintii, a rămas neschimbat: la fel de delicat, fermecător și deschis sufletește ca în anii studenției. (...)

- Surpriza de a te revedea după atâția ani, mă obligă să te întreb dacă mă mai ții minte!...

- Erai fata cu florile... Mă feresc să mă uit la tine, pentru că îmi amintesc de cea mai frumoasă perioadă a tinereții mele, cea petrecută la Târgu-Mureș... Acum mi-a murit jumătatea din acea tinerețe, MAMA, în urmă cu șase luni...

- Show must go on..., e vară, cald, soare, vine vacanța...

- Tot ce-mi pot dori e să dorm, să mă odihnesc, să-mi adun gândurile și să merg la Târgu-Jiu, unde e înmormântată, în satul Brădiceni, județul Gorj. A fost unul dintre cei mai mari juriști ai țării. Și a fost singurul spectator al meu care m-a crezut cel mai mare actor al tuturor timpurilor...

- Cu excepția mea, pe vremea copilăriei..., când totul era altfel, și teatrul, și publicul, și iubirea publicului pentru actori...

- Da, mi se pare și mie, acum, când aud... „pe vremea aceea", că a fost o poveste. Era cu totul altfel.

- Spune-mi această „poveste", a studenției tale de acasă (acasă pentru mine...)!

- Acasă și pentru mine. Deși sunt bucureștean, acolo mă simt acasă, în Târgu-Mureș! Ce să-ți spun? Am dat de două ori admitere în București și am picat! Am intrat a treia oară... la Târgu-Mureș, unde pe vremea aceea examenul de admitere era mult mai serios, iar în comisie erau „neica" Amza Pelea, doamna Olga Tudorache, Constantin Codrescu, Adriana Piteșteanu, Ileana Burlacu... și SE FĂCEA TEATRU, cu adevărat.

- La ce clasă ai absolvit?

- Alături de Mihaela Rădescu și Dorin Andone, am terminat la doamna Piteșteanu.

- Ți-am văzut toate spectacolele de absolvire. Dar, poate, nu toți le știu...

- Am jucat în «Excursia», de Th. Mănescu, «Nu sunt turnul Eiffel», de Ecaterina Oproiu, «Bietul meu Marat» de Alexei Arbuzov, și cea mai tare - «Opera de trei parale», de Brecht.

- Makkie Siș?

- Nu. Era Dorin. Eu eram Johnathan Peachum. A fost cel mai bun spectacol pe care l-am văzut vreodată la Târgu-Mureș. (Pe cel de la „Odeon" nu l-am văzut încă).

- Apoi a venit „expediția" Sfântu Gheorghe..., cu Teodora Mareș.

- Am fost „deportați" la Sfântu Gheorghe, prin decret prezidențial, alături de absolvenții Bucureștiului, din anul acela - Teodora, Oana Ștefănescu, Ionel Mihăilescu, Florin Chiriac, Constantin Cotimanis, Elena Manoliu (care acum joacă la Brașov) și noi.

- A fost echipa vedetelor...

- Da, sunt și astea niște amintiri.

Am făcut numai turnee, mai „scăpam" vreo două spectacole în Sfântu Gheorghe. Nu venea lumea, în Sfântu, ne spuneau: „Ați pus spectacolul chiar când dau ăștia apă caldă!"... Pe când la Târgu-Mureș aveam de toate, în fine, a fost odată...

- Venirea voastră ulterioară, cu «Căsătorie prin concurs» și «Noaptea la Madrid», alături de starul liceenilor de pe atunci, Teodora Mareș, a umplut până la refuz sălile târgumureșene.

- Astea cred că au fost cele mai de succes. Am mai jucat în «Șapte martori». Cu cele trei spectacole am avut enorm de multe reprezentații.

- Cum ai ajuns în București?

- Am fost chemat de doamna Sorana Coroamă Stanca la Operetă, apoi am jucat două sezoane la Teatrul «Mundi» (un teatru de colaboratori - ceea ce mi se pare nebenefic acum în România); la «Constantin Tănase» am ajuns datorită domnului Ion Lucian.

- Nu ți-e dor de teatrul «clasic»?

- Ba da, dar nu-mi plac condițiile. Contează să mă înțeleg cu regizorii, să aibă justificare tot ce-mi cer ei. Apropo de «Au pus cătușe florilor», sau mai știu eu ce inovații... Nu cred că aș fi fericit să ofer publicului ce nu prea mai vrea să vadă, în afară de snobii de teatru. Revista e revistă, spectacolul muzical - altceva. Nu o să mă vezi acum în «Hamlet» (interpretarea lui Pintea și spectacolul lui Tompa, în ansamblu, pot justifica o asemenea per-formanță de excepție), dar mai trebuie să trăiesc și eu din ceva...

- Ai fost profesor la Universitatea Ecologică. Cum ți s-a părut experiența?

- M-am dus pentru că îmi place munca cu studenții. Am avut clasă la Musical și la Actorie, dar acum m-am retras pentru că nu-mi place să fiu asistent, iar ca lector nu mă simt în stare să fac munca altuia (n.n. Asta ar trebui să dea de gândit multora). La Actorie am fost asistentul doamnei Michaela Juvara, iar la Musical am fost chiar profesor de clasă. Acum m-am lăsat..., trec printr-o perioadă imposibilă, nici nu știi ce surpriză mi-ai făcut! Îi sărut pe toți de «acasă»"...

Drum lin către stele, Bogdan!

Lasă un comentariu