După Revoluție, în România, diletantismul a devenit o “modă”, în toate domeniile. În viața politică au apărut indivizi ciudați, fără o brumă de cultură, deveniți ulterior lideri de partid. Patriotismul li se pare un sentiment anacronic într-o democrație copiată de la capitaliști, așa că sunt capabili să-și vândă sufletul, credința strămoșească, averea națiunii, de dragul unui comision în valută, călătorii prin țări străine, demnități administrative, acțiuni la diferite societăți cu capital mixt etc.
Un alt exemplu de diletanți este reprezentat de noua generație de oameni de afaceri. Au fost și mai sunt domenii atractive în agricultură, industrie alimentară, mai puțin în industria constructoare de mașini, în domeniul colectării și reciclării materialelor refolosibile, comerț. Majoritatea întreprinzătorilor habar nu au despre activitățile respective. Mulți s-au împrumutat la bănci, au beneficiat, pe moment, de jocul piramidal Caritas, din Cluj-Napoca, joc prin care mulți români din Transilvania au rămas fără locuințe, fiindcă le-au gajat pentru împrumuturi la bănci. Fenomenul Caritas a fost o pagină neagră în istoria post decembristă a României. Rromii, gaborii cu pălărie, întreprinzători în domeniul comerțului, au beneficiat de împrumuturi de la Banca Religiilor. O altă cacealma în care au intrat credulii. Personal, am rămas cu un teanc masiv de acțiuni la această bancă, după ce a falimentat, iar la masa credală n-am fost chemat, în calitate de membru fondator.
Neimplicarea profesioniștilor în economie și politică reprezintă principala cauză a declinului din societatea românească.
După 1991, odată cu desființarea fostelor CAP, m-am dus la Săcele, lângă Brașov, să cumpăr un tractor japonez, cu plug și freză. Am făcut târgul cu proprietarul parcului de tractoare și, când să-mi scrie factura, mă întreabă ce profesie am? I-am spus că sunt preot ortodox și jurnalist. Omul m-a privit cu atenție și mi-a spus pe un ton categoric. “Domnule, nu-ți dau nimic, fiindcă nu ești profesionist, habar nu ai să întreții și să exploatezi un tractor și voi avea necazuri cu dumneata, fiindcă o să mă soliciți foarte des în perioada de garanție. Am mai pățit-o și cu alții ca dumneata...” În aparență, pățania mea nu poate constitui un impediment împotriva unor investiții din domeniul agricol. Veți spune că profesionist poate deveni orice individ dornic să se documenteze înainte de a porni într-un anumit domeniu. De acord, dar experiența poate fi acumulată într-o perioadă de timp, în care să lucrezi, să-ți însușești noțiuni elementare, altfel poți pierde tot, investiție, avere, să rămâi și cu datorii la bănci. Sunt o sumedenie de întreprinzători care, după doi-trei ani, au falimentat, au ajuns fără prieteni care să-i mai împrumute, fără niciun sprijin financiar din partea statului sau societăților de asigurare.
Avem libertatea de a visa. Avem libertatea de a investi în afaceri din domeniul producției, valorificării mărfurilor, dar, înainte de a porni o afacere, trebuie să ne preocupe o pregătire profesională în domeniul respectiv. Apoi, trebuie văzut dacă mai există un loc liber pe piața în care vrem să ne afirmăm. În primul rând, trebuie analizată piața capabilă să atragă mărfurile sau serviciile noastre. Abia după ce am realizat acest pas, se poate trece la întocmirea unui plan de afaceri. Să-mi fie cu iertare că am abordat acest subiect deosebit de delicat și riscant. Am pornit de la ideea că, prin încercările mele, majoritatea doar parțial reușite, am acumulat suficientă experiență pentru a consilia tineri întreprinzători.
Cât despre viața politică, am fost și rămân adeptul social- democrației, chiar dacă liderii locali și centrali m-au dezamăgit. Sunt prea bătrân să mă implic în politică, tinerii mei au idei liberale. Cert este că cei care vor o carieră în politică, în primul rând trebuie să rămână constanți în alegerea unui singure doctrine politice, apoi să pună înainte de interesul personal, interesul național. Ipocrizia și curvia politică se plătesc scump, dovadă politicienii mureșeni de după “revoluție”, uitați...
