Se schimbă lumea, de te miri,
Și-n zi de zi e tot mai rău,
Și cu regret, în gândul tău
Rămân ca-n vis, doar amintiri,
Ce-au fost a vieții mici plăceri
Și care parcă fost-au ieri,
Și-acu-s la suflet,
Mângâieri.
Și vine-o vreme, când de vrei
Să dai clipitei bucurii,
Ți-aduci din urmă amintiri
Din șirul anilor acei,
Ce fost-au rupți din Rai ceresc,
Iar tu i-ai pus în pământesc,
S-aduni cu sârg mereu din ei,
Sămânță de, dumnezeiesc.
Atâta-i tot ce ți-a rămas
Din scursul vieții ce s-a dus,
De la născare la apus,
Pe nesimțite, pas cu pas,
Ce-a fost plăcut și-a meritat
Să te-ndulceși cu cel păcat,
Să știi că-n viață ai gustat,
Dulcețile din cel ceresc.
