CURAJUL, ȘTIINȚA ȘI...CUGETĂTORUL

* “Și dacă liberi cugetători fiind..., nu mai puteți crede în Dumnezeu, căci nu mai sunteți în stare să-L vedeți pe El, care se arată pretutindeni afară de sufletul vostru, nu puteți crede în ce vedeți la acești semeni ai voștri? Și dacă nici atâta nu înțelegeți, nu vă aduceți aminte, barem, de o vreme nu tocmai îndepărtată, când părinții voștri, care dorm sub umbra crucii, cunoșteau izvorul unei întăriri binefăcătoare și știau să se adape de la el?”

Ion Luca Caragiale (1852-1912), dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic, ziarist român. Este considerat cel mai mare dramaturg și unul din cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. A fost copist la Tribunalul Prahova (1870). În anul 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin. În anul 1907, sub semnătura “Un patriot român”, arată ce s-a petrecut înainte și după Răscoala din 1907: “Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai nenorocita politică ce o fac partidele noastre-pe deasupra și în detrimentul țării - cu lăcomia nestăpânită a celor ajunși... sus.” A fost înmormântat în iunie 1912, în Berlin, dar după 5 luni osemintele lui au fost aduse la București, în cimitirul Șerban Vodă. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870-1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic. Titu Maiorescu a afirmat: “Convingerea ce o am despre Caragiale este că are una din cele mai vioaie inteligențe ce le poate produce natura, electric, bună memorie, o extraordinară vibralitate a materiei cenușii din creieri, care-l face capabil de scrieri literare de mare valoare”.

***

* “Dumnezeu și știința, subiect tratat foarte des, dar tratat greșit. Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanității. Grație acestei descoperiri, omul a luat cunoștință de propria sa existență, de locul și rolul pe care-l are în lumea materială. Ateismul nu ridică pe om, ci îl aduce la Homo sapiens, la condiția de animal... Dumnezeu și infinita Sa putere dă omului un sens în viață, ridicându-l din neliniștea lui metafizică. Este sigur că știința nu îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ea îl conduce direct spre El”.

Pierre Paul Grasse (1895-1985), biolog, zoolog francez, membru al Academiei de științe din Paris. Este autorul a peste 300 de publicații, inclusiv influent 52-volume Tratate de Zoologie. El a fost un expert în termite. A studiat medicina la Universitatea din Bordeaux, fiind, în timpul războiului, chirurg militar. Pentru studierea termitelor a efectuat câteva călătorii în Africa, devenind unul din cei mai mari specialiști pe aceste insecte. A primit diferite distincții și titluri în toată cariera lui: comandant al Legiunii de Onoare, Doctor Honoris Causa al Universităților din Bruxelles, Basel, Bonn, Ghent, Madrid, Barcelona și Sao Paulo. A fost membru al mai multor societăți academice, inclusiv Academia Regală de Științe din New York și Academiile de Științe și Arte din Belgia.

***

* “Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important”.

Constantin Brâncuși (1876-1957), sculptor român, având contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor. El a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității. Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Lucrările sale: Coloana infinitului, Poarta sărutului, Masa tăcerii, Domnișoara Pogany, Muza adormită, și foarte multe alte lucrări, fac ca Brâncuși să treacă în panteonul neuitării. A fost ales, post mortem, membru al Academiei Române. A fost înmormântat la 19 martie 1957, la cimitirul Montparnasse din Paris.

P.S. Mihail Kogălniceanu (1817-1891), Ministru de interne, externe, plenipotențiar, istoric, orator. “Răul, minciuna, trufia, hoția guvernanților sunt cele mai mari rele ale țării. Acestea nu vor găsi niciodată un apărător în ceea ce fac. Ei trebuie să înțeleagă că tot răul are marginile lui, tot răul trebuie să-și aibă sfârșitul său. Nenorocire este că ei fac legile, și tot ei sunt primii care nu le respectă, sau o fac după bunul lor plac și propriul interes. Trebuie, deci, să cercetăm de unde vine răul social și să nu permitem să se extindă această cangrenă”.

Lasă un comentariu