* “Într-o zi am ascultat necazul unei mamei. Ea era o femeie credincioasă până ce i-a murit soțul, după care s-a răzvrătit împotriva icoanelor. Adică Dumnezeu este bun numai cât îți merge bine în lumea aceasta, dar când îți vine vreun necaz, te întorci împotriva icoanelor, a Bisericii, a lui Dumnezeu. În cazul acesta, omul, a iubit ceva în lumea aceasta mai mult decât pe Dumnezeu. Mulți Îl urmează pe Hristos până la Muntele Fericirilor, dar foarte puțini Îl urmează până la Golgota, până la Cruce. Până sub cruce a străbătut numai iubirea Maicii Sale și a ucenicilor iubirii. Acum știți ce-s sfinții: «Eroii iubirii divine»“.
***
* “În problemele pe care noi, oamenii, le avem, putem să chemăm pe Dumnezeu în ajutor. Cum? Îl putem chema cu gura și cu rugăciunea, dar cea mai ascultată chemare a lui Dumnezeu este schimbarea vieții, schimbarea purtării, sfințirea vieții. A-ți face viața mai curată, a te elibera de păcat o poți face în orice vreme. Nu te oprește nimeni, creștine, să te faci mai bun, mai curat și mai cuminte! Deci, nu întârzia!”
PĂRINTELE ARSENIE BOCA
S-a născut în anul 1910, la 29 septembrie, în satul Vața de Sus, jud. Hunedoara, din părinți țărani simpli, dar creștini, Iosif și Cristina. La naștere primește numele de Zian. A mai avut o soră care a murit de tânără. De mic, așa după cum spune sfinția sa: “Am avut o înclinație spre singurătate și spre problemele de religie, chiar peste puterile mele de atunci.” Așa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: “Religia în limitele rațiunii” iscălită: “Boca ZIAN cl. IV. Lic.” “La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar, dar foarte bun pedagog. M-a bătut odată să nu pierd timpul, ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi și n-am uitat până acum, și de multe ori mi-a folosit în viață. În timpul liceului mi-a plăcut mult: matematicile, fizica, religia, desenul și muzica.”
1929 - Termină liceul “Avram Iancu” din orașul Brad ca șef de promoție. Este etichetat de colegi cu epitetul: “sfântul”. A plantat un gorun în curtea liceului care până astăzi se cheamă “Gorunul lui Zian”.
1929-1933 - Termină cursurile Institutului Teologic din Sibiu, unde a avut un comportament demn de toată lauda profesorilor și colegilor. A fost o fire sensibilă: cânta cu plăcere la flaut și a început pictura.
1933 - Se află la București la Institutul de Belle-Arte. Tot în această perioadă participa la prelegerile de mistică ale lui Nichifor Crainic și la cursurile de anatomie ale prof. Francisc Rainer. Colaborează cu Părintele Dumitru Stăniloaie la traducerea Filocaliei, sfinția sa realizând grafica primelor patru volume.
1935 - După mărturia Părintelui Tohănenu Veniamin este hirotonit întru citeț apoi ipodiacon și apoi diacon.
1939 - Merge la Muntele Athos unde studiază tot ce se poate studia și experimenta pentru zidirea proprie. În acest sens a postit asemenea Mântuitorului, 40 de zile. Aici rămâne 3 luni.
1939 - În luna iunie se închinoviază la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
1940 - Are loc tunderea în monahism, când primește numele de Arsenie, pe data de 3 mai.
1942 - Este hirotonit preot și numit stareț al mănăstirii.
1948 - Până în acest an a avut o activitate religioasă foarte rodnică, fiind căutat de mulți oameni din toată țara. În acest an este arestat și torturat de securitate, care l-a acuzat că ar fi legionar.
1948 - A fost mutat la Mănăstirea Prislop, care la acea dată se afla într-o stare deplorabilă, dar pe care cu timpul a repus-o în funcțiune normală.
1949 - Acum se tunde în monahism la această mănăstire Leonida Plămădeală cu numele de Antonie, viitorul mitropolit al Ardealului, și Stelian Manolache cu numele de Dometie.
1950 - Mănăstirea de la Prislop devine mănăstire de maici, stareță fiind numită monahia Zamfira.
1951 - Părintele Arsenie Boca este arestat și ridicat de securitate din nou. În anul 1952 este condamnat din nou pentru 9 luni la Canal, iar înainte a fost la Ocnele Mari.
1959 - Acum se desființează mănăstirea. Părintele nu are voie să mai slujească, iar maicile sunt alungate. Mănăstirea este transformată în azil de bătrâni până în anul 1976, când se redeschide.
1961 - Îl găsim pe părintele Arsenie în București, fiind angajat la Atelierele de Pictură ale Patriarhiei de la Schitul Maicilor. Între pauze de timp participă și la slujbele bisericești doar ca citeț.
1968 - Începe lucrările de pictură timp de 15 ani de la Biserica de la Drăgănescu, de lângă București, și tot acum este pensionat cu o sumă mai mult decât modestă.
1969 - 1989 - Îl găsim la mănăstirea Sinaia unde lucrează la un atelier de pictură dintr-o chilie a unui proaspăt așezământ mănăstiresc.
1989 - Noiembrie 28, părintele Arsenie Boca încetează din viață la Sinaia. Înmormântarea sfinției sale are loc la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie, fiind condus pe drumul către Hristos de o mulțime mare de credincioși.
Părintele Arsenie Boca plecând din această existență divină spre o altă existență tot divină, parcă ar dori să ne spună tuturor:
“Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii, care nu este alta decât păcatul... Rugându-mă «pentru Pacea a toată lumea și pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici», aud deodată, în urechea dinăuntru, înfruntarea amarnică: «Nu Te ruga de Mine, roagă-te de oameni să le dau Pace, roagă-te de oameni să-și schimbe purtările dacă vor să mai vadă pace pe Pământ»“.
...Lămurit că lucrurile nu stau bine!
