Laura Ilie e una dintre speranțele tricolore la o medalie olimpică la Tokyo. Triplă campioană europeană și fost lider mondial, bucureșteanca de 28 de ani concurează în proba de pușcă 10 m aer comprimat, la tir, iar prin țintarul competiției ar putea deveni prima sportivă din Team Romania, care urcă pe podium. Va juca totul în câteva ore, pe 24 iulie, în dimineața ulterioară deschiderii JO.
Suntem în sala de tir de la Dinamo. De fapt, e o denumire foarte pretențioasă pentru a numi astfel o încăpere improvizată, cu pereți care se roagă să fie vopsiți, o draperie decolorată, fixată pe un geam în dreptul postului de tragere, spre a îmblânzi lumina, o aerotermă păstrată, la nevoie, într-un colț și o deschidere largă către poligonul de 50 de metri, el însuși un cadru restrâns de junglă urbană, din care parcă lipsesc doar urangutanii, panterele și anaconda.
Pregătită de Olimpiu Marin, Laura Ilie încearcă să facă abstracție de decorul ridicol din jur și să se concentreze doar pe ultimele mii de alice de antrenament, pe care le mai are de tras înaintea concursului olimpic, în proba de pușcă 10 metri aer comprimat.
Minionă, fotogenică și cu un surâs permanent în colțul gurii, bucureșteanca de 28 de ani a fost al doilea sportiv calificat pentru Tokyo, după înotătorul Robert Glință, încă din vara lui 2019. În Japonia, pe 24 iulie, va fi însă primul om din delegația României care ar putea aduce o medalie prin natura programării.
“Eram în vârf de formă în vara lui 2020”
Cinci ani de muncă și speranțe reduși brutal în câteva ore de competiție, cu rundă preliminară și finală. “Eu nu percep așa lucrurile. Va fi o zi ca oricare alta, mă voi duce acolo cu tot ce am mai bun și poate, la final, voi fi bucuroasă. Nu vreau să pun o mare presiune pe acea dimineață. Încerc să mă detașez și mă gândesc că am de tras nu 60 de focuri, ci unul singur, repetat de 60 de ori. Sunt convinsă că va fi o poveste frumoasă”, spune Laura.
Cum s-ar simți cu aurul la gât? “Nu mă gândesc la faptul că voi câștiga o medalie. Vreau doar să fac cel mai bun concurs din viața mea. Iar dacă podiumul va veni ca o consecință, va fi minunat”. Vorbește cu un calm olimpian, deși admite că amânarea cu un an a Jocurilor i-a dat complet peste cap planurile. “Nu cred că există sportiv care să nu fi fost bulversat de schimbarea datei competiției.
