“OAMENI DE SEAMĂ”: TOADER VANCU (1938 - 2017)

Dragostea pentru locurile natale și ale copilăriei este un sentiment puternic și statornic, care ne stăpânește și ne întovărășește mereu pe cărările întortocheate ale vieții. Oriunde ne-am afla, gândul și întregul nostru arsenal sentimental este alături de casa părintească, cu tot ceea ce poate ea oferi mai bun și mai frumos, de părinții care ne-au dat viață, ne-au crescut și educat cu multă grijă, de frați, rude și tovarășii de joacă din copilărie, de vecini și consăteni, de tot ceea ce a avut un cuvânt de spus în devenirea noastră spirituală și profesională. Un exemplu în acest sens este și domnul Toader Vancu, om de mare caracter și aleasă omenie.

S-a născut în data de 20 septembrie 1938, în localitatea Deda. Tatăl său, Petru Vancu, gospodar de frunte în sat, a fost o perioadă de timp agent fiscal la Primăria Deda, funcție din care s-a și pensionat. A participat la luptele crâncene purtate de Armata Română în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, căzând prizonier la ruși. După 7 ani de lagăr s-a întors acasă, povestind prietenilor despre toate cele întâmplate acolo, despre ororile războiului, despre viața austeră de prizonier. Mama sa, Rafila Isai, născută în Deda, a fost casnică, muncind cu pasiune în propria gospodărie alături de soțul ei, având grijă să-și înfrumusețeze casa cu cele mai deosebite obiecte cusute și țesute de dânsa, așa cum numai ea știa să le facă, dar și să ofere cele mai bune condiții de creștere și educație unicului lor fiu, Toader.

Protagonistul de onoare al acestui material a făcut școala în localitatea Deda, în perioada 1945 - 1952, când directorul școlii era domnul Eftichie Ionescu, iar mai apoi Didina Ionescu, despre care avea amintiri frumoase. Au urmat apoi 5 ani la Școala Tehnică Silvică din Năsăud (1953-1958), la absolvirea căreia a fost încorporat pentru îndeplinirea obligațiilor față de Armata Română, la București, într-o unitate militară de securitate. Lăsarea la vatră s-a produs după doi ani de serviciu militar, în anul 1960, când a fost angajat ca tehnician la Ocolul Silvic Răstolița, unde și-a făcut datoria de silvicultor, cu simț de răspundere.

În 1965, a fost numit primar al orașului Borsec. În această calitate, s-a preocupat de îmbunătățirea continuă a condițiilor din stațiune și de toate problemele care s-au ivit spre a fi rezolvate, funcționând ca edil al acestui oraș harghitean până în 1976, când a fost numit redactor-șef adjunct al ziarului “Informația Harghitei” din Miercurea Ciuc, redactor-șef fiind domnul Oancea Ioan. Între timp, și-a desăvârșit studiile universitare de economist, acreditate mai târziu, cu diferențe, la Facultatea de Științe Economice din București. Ulterior, a fost promovat redactor-șef al acestui ziar, funcție pe care a onorat-o cu bune rezultate până în anul 2001, când s-a pensionat. A predat ștafeta domnului Mihai Groza, care este și în momentul de față la conducerea acestui prestigios ziar din județul Harghita.

În timpul când a fost redactor-șef la “Informația Harghitei” a predat disciplinele economice la Liceul “Octavian Goga” din Miercurea Ciuc. După pensionare, a mai lucrat, nu a avut astâmpăr, avea putere de muncă. Așa a înființat revista “Buletinul financiar” de pe lângă Direcția Generală a Finanțelor Publice. Această publicație își avea sediul în Miercurea Ciuc și a apărut până în 2005. Atunci, după o lungă și bogată experiență harghiteană, s-a retras pentru a-și petrece restul vieții la Deda, satul său natal, pe care l-a avut în suflet în permanență. A avut grijă de frumoasa gospodărie pe care a întreținut-o cu mare atenție, a înfrumusețat-o mereu, așa cum îi stă bine unui om harnic și gospodar. Nu a întrerupt bunele relații pe care le-a avut cu prietenii, copiii și cunoscuții din Miercurea Ciuc și din țară, ci, dimpotrivă, le-a cultivat în continuare, ca în anii tinereții. S-a stins din viață subit, în 2017.

Pentru ca prezentarea noastră să fie completă, se cuvine să ne oprim și asupra celor care au fost în jurul său, l-au sprijinit și i-au fost alături în toate momentele vieții: soția și copiii. S-a căsătorit în anul 1961, cu Aurelia Ilieș, născută în familia lui Ilieș Gheorghe și Ana, gospodari de frunte în Deda, una dintre cele mai bogate și mai de treabă familii din sat, cu mult respect față de oameni și cu mare credință în Dumnezeu. Aceștia au știut să-și crească și să-și educe copiii, cu grijă, sădind cele mai frumoase și alese virtuți, care au dat rod și s-au dezvoltat minunat, doamna Aurelia Ilieș fiind cel de-al doilea copil al acestei familii, o fată foarte frumoasă, deosebită, cu niște trăsături feminine demne de invidiat, ce se regăsesc și astăzi pe chipu-i blând. A fost contabilă la diferite întreprinderi și instituții din județul Harghita (Borsec și Miercurea Ciuc) până la pensionare (2001).

Copiii și apoi nepoții sunt bucuria unui mariaj fericit, ei dau sensul și stabilesc rostul omului în această lume. Deseori se spune că acel cuplu este ideal unde Providența i-a învrednicit cu doi copii: un băiat și o fată. Așa este cazul familiei asupra căreia ne-am oprit în materialul de față, semn al bunei conviețuiri, bazate pe dragoste adevărată, nemărginită și respect profund, așa cum și lui Dumnezeu îi place. Cei doi copii sunt Aura Felicia Vancu, absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu un masterat în domeniul juridic, și Ovidiu-Doru Vancu, absolvent al Facultății de Științe Economice a Universității “Transilvania” din Brașov, ambii căsătoriți și cu copii.

Iată, așadar, o familie fericită și unită, care și-a urmat destinul, s-a luptat pentru a fi întotdeauna un exemplu de viață și de moralitate și a reușit tot ceea ce și-au dorit. Chiar dacă stâlpul familiei a plecat la Ceruri, din această viață, pe neașteptate, ceilalți membri duc mai departe tradiția și alesele virtuți moștenite, înscriindu-se pe traiectoria proiectată cu mulți ani înainte. Prin toate acestea, dar și datorită multor altora pe care nu i-am menționat în acest material, noi îi socotim “OAMENI DE SEAMĂ” și “FII DE NĂDEJDE” ai comunității din județele Mureșși Harghita.

Lasă un comentariu