Nimic mai frumos, mai creștinesc și mai omenesc decât să asculți povești tare de demult, spuse de gurile poleite de înțelepciunile unor vrednici țărani bătrâni ai satelor. Sunt spusele acelor frumoși oameni care și-au lăsat amintirile și învățăturile în păstrarea nepoților și strănepoților, mulți dintre ei cunoscuți și ascultați de mine. Pentru că mereu mi-a plăcut felul de a fi, gândi și vorbi al bunicilor, iar norocul meu a fost că părinții mei le-au semănat întru totul. Ca urmare, am încercat să fiu și eu ca ei, reușind să văd lumea prin lumina sufletului, să exprim ceea ce văd și simt prin cuvinte scrise în gazete sau vorbite la radio, pe calea undelor. Și cu toate acestea, uneori am fost și continui să fiu insuportabil de singur, chiar și acum, miercuri, 24 februarie, de Dragobete, când e Ziua Îndrăgostiților la români și cea a iubirii mele în lume.
Dar, haideți, să vă mai spun încă ceva: îmi pare a fi tare măreț acel țăran român care, atunci când muncește pe câmp, se roagă doinind, iar eu le-am ascultat și înțeles tăcerile și vorbele, rămânând în amintirile mele acei oameni tare faini, precum badea Ciontea din Deda Văii Mureșului; dascălul-pomicultor Tomșa din Râpa de Jos; prisăcarul-albinar Șagău din Fițcăul Alunișului; plugarul-erou al românilor din Valea Gurghiului, Mihăilă Cofariu; țăranca-gospodină Ana Maier și morarul Teodor Craina din Laslău Mare; sticlarul-decorator de biserici Frățilă din Dealul Botorcii; văcarul Orlandea din Cornești-Târnave; preotul-iconar Nicolae Călugăru din Saschizul Sighișoarei; țăranul Aron Coman din Daia Apoldului, pomicultorii și vinificatorii sași Farr din Uila Batoșului, Weiner din Băgaciu și Rappelt din Laslău Mic.
Revenind la nevremurile de acum, voi spune că văzând, citind și auzind câte grozăvii se petrec în lumea asta mare, care parcă nu mai biruie să ne încapă pe toți, am dat în “prostescul” obicei de a redacta manuscrisul intitulat “Jurnal de Război, în vremuri de aparentă Pace”. Cea mai recentă consemnare încercă să prezinte două mult prea triste și înspăimântătoare posibile întâmplări, pe care iresponsabilii conducători ai țării mele, mereu le iau în derâdere, transfomându-le într-un fel de glumă. Iată despre ce este vorba: liderii ruși ne amenință că într-un eventual conflict militar, mai întâi bombardează Baza Militară NATO de la Deveselu, după care ne scufundă flota de război din Marea Neagră.
Stau și mă întreb: Chiar să nu fi aflat ei că nu mai avem nici măcar flotă comercială și de pescuit, darămite de război?! Iar de nu mă cred că-i așa, le dau eu un nume și o adresă precisă să întrebe răstit unde-i tot ce am avut și acum nu mai avem! Atunci când eram pe locul 7 în lume! Pentru că, suntem ceea ce avem acum, dacă nu o nimica toată! Două, trei fregate “second hand” și un cochet vaporaș decorativ, echipat cu catarge și pânze, frumos și respectuos botezat “Bricul Mircea”!
FOTO: Cabana regală de la Lăpușna
