Am vizitat, ca destinație de vacanță, un loc de a cărui existență nu știam, sau dacă am auzit despre el, din păcate, nu i-am acordat importanța necesară, din lipsă de curiozitate sau din ignoranță. Iată că, viața, care - așa cum știm - e mereu plină de surprize, m-a adus aici, în Ghimeș Făget, prima comună la intrarea în județul Bacău dinspre Miercurea Ciuc.
Ei bine, primul cuvânt care îmi trece prin minte și primul sentiment trezit în mine, de ceea ce am văzut aici, e FRUMOS, dar nu mă pot opri aici.
Să nu vă imaginați că e un loc uitat de lume și încremenit în timp. Comuna este dezvoltată, curată, binefacerile civilizației secolului XXI există. Totuși, pădurile și pășunile și-au păstrat locul, natura e la ea acasă, oamenii sunt civilizați, frumoși și muncitori... seamănă a poveste. Bunul simț, spiritul civic, respectul între oameni, față de natură și ceea ce oferă ea, există. Peisajele sunt superbe, liniștea îți dă sentimentul că îți pătrunde prin toți porii, iar starea de bine te inundă. Magazinele sunt pline de mărfuri bio și când spun bio îmi asum această afirmație, sunt mărfuri de o calitate extraordinară, făcute în gospodăriile oamenilor care locuiesc aici. Categoric, nu e un loc pentru a ține o cură de slăbire. Totul e atât de gustos si aspectuos, ca să nu mai vorbim de prețurile mici, abordabile, care sunt practicate aici.
Nu am să fac reclamă pensiunilor de aici, care arată extraordinar, ci fac reclamă României. România încă mai există, în ciuda orașelor tixite de mașini, mizerie, poluare și probleme. România, încă, mai are păduri care respiră și oameni care o respectă. România mai are istorie, Ghimeșul fiind un loc încărcat de istorie, de tradiții respectate de oamenii locului, chiar dacă sunt oameni de diferite culturi și orientări religioase. România trebuie explorată, nu exploatată. România e frumoasă, mai are încă meleaguri în care oamenii, frumosul și viața îți zâmbesc de la prima oră a dimineții până când Soarele se ascunde după o creastă, cedând locul de veghe, suratei sale, Luna. E o sursă de energie vitală, o energie care, grație oamenilor și naturii care se respectă reciproc, oricât te-ai încărca cu ea, se regenerează, regenerându-te pe tine. Nu e stațiune, nu e un loc plin de tarabe și muzică la maxim, nu abundă de baruri... dar e România străbunilor noștri, așa cum ne-au lăsat-o ei moștenire și de care ne-am cam bătut joc.
Poate încă nu e prea târziu să redescoperim România, să ne redescoperim pe noi, în locuri ca acesta și în altele, asemănătoare, care cred că mai există în România. Dacă vă e dor de liniște, de bine, de aer curat, de mâncare bună, de natură și frumos, dacă vă e dor de voi și de România, căutați astfel de locuri, ca o destinație pentru o minivacanță.
România vă așteaptă!
