Sistemul integrat de agricultură, practicat, pe vremuri, cu precădere în fermele gospodăriilor de partid, presupune să produci hrană pentru animale în fermă, să hrănești cu ea tot efectivul, apoi, după ce au crescut, le sacrifici și valorifici produsele prin rețeaua proprie de magazine de desfacere, fără intermediari în stare să-și însușească profitul. Cele mai frecvente direcții sunt: bovine -
lapte - carne; porcine - carne - preparate din carne; păsări - găini - curci - rațe, gâște - carne - ouă - preparate din carne; fructe - sucuri - gem, compot, băuturi alcoolice etc. În județul Mureș funcționează cu succes câteva societăți de acest gen, majoritatea dintre ele reușesc să se autofinanțeze și să-și gestioneze marfa prin magazine proprii. Deocamdată, vremelnicii guvernanți nu încurajează acest sistem, din contră, îi pun fel de fel de piedici. Agricultura integrată este un întreg sistem de creare a produselor cu valoare adăugată mare, o legătură puternică între producător și consumator, cu respectarea lanțului scurt între producător și consumator, din fermă în bucătăria românului, fără intermediari și procesatori. Sistemul este spre binele și sănătatea consumatorului, fiindcă totul merge direct, rapid. Sistemul se practică cu succes în toate statele cu o agricultură performantă, în timp ce la noi supermarketurile ne oferă produse alimentare din import, din Turcia, Spania, Olanda, Ungaria etc., rar și prea puțin din România.
Spuneam că la noi în județ funcționează sistemul de agricultură integrată la câteva societăți, din păcate, fără să fie agreate de politicieni, dimpotrivă, administratorii sunt supuși la fel de fel de presiuni, chiar acuzați de fraude fiscale, în ideea de a fi scoși de pe piața agroalimentară. De pildă, S.C. Ceragrim Ungheni, o societate puternică, care produce cereale, plante de nutreț, toată producția vegetală este valorificată în fermele zootehnice cu vaci de lapte sau porci. O carmangerie prelucrează carnea în produse tradiționale, iar lanțul scurt spre consumator se încheie prin magazinele de prezentare situate în toate cartierele orașului. În intenția administratorului stă și o fabrică pentru procesarea laptelui, dar nu a găsit un specialist în industria alimentară. Cerealele mai sunt valorificate și printr-o moară proprie și un FNC, societatea dispunând și de o brutărie proprie. Toate bune și frumoase, societatea asigură locuri de muncă pentru muncitorii din zonele unde sunt fermele respective, achită taxele și impozitele către statul român și primăriile locale și, totuși, din invidie, din prostie omenească, administratorul este cercetat în justiție, a fost chiar arestat și acuzat de acte false, pentru vina că produce hrană românească pentru români. Nu avem calitatea de a judeca, există oameni competenți, judecători cu mult discernământ și multă carte, dar până să se clarifice situația, intervine riscul ca administratorul să-și lichideze afacerea în favoarea unui investitor străin sau să clacheze la capitolul sănătate. Un alt caz de agricultură integrată este cel de la Iernut, societatea inginerului Vasile Duma, care producea furaje în sectorul vegetal, apoi le valorifica în fermele de creșterea păsărilor, a porcilor și a vacilor cu lapte. Furajele le producea în fermă, printr-un FNC modern, din producția vegetală proprie. Producția din zootehnie o prelucra prin carmangerie, iar produsele erau vândute, la un moment dat, prin magazinele societății, spunea la un moment dat, fiindcă a intervenit un scurt circuit și în loc să-i fie sprijinită activitatea, oameni răi din lumea rea i-au închis cărarea.
SC. Heliantus din Reghin, administrator ing. Vasile Hangan, practică un sistem de agricultură integrată în pomicultură: producția de mere din livezi este prelucrată într-o instalație modernă pentru obținerea sucului natural. Din păcate, prin rețeaua proprie de magazine, valorifică o cantitate mică, iar accesul în lanțul de complexe supermakenting presupune relații și om care să-l “arunce în scăldătoare”, cu toate că marfa produsă la Helinatus SRL este de o calitate superioară, cu parametri mult peste sucul obținut în instalațiile de tip familial.
“Puiul de Crăiești” poate reprezenta un exemplu de agricultură integrată, prin faptul că din abator, din ferme, produsele se valorifică prin magazinele proprii.
Pe vremuri, în regimul comunist funcționa, la IAS Cristești, fosta fermă a partidului, un exemplu de agricultură integrată, cu sector vegetal, zootehnic, carmangerie, lanț scurt de desfacere, printr-un magazin propriu, la poarta fermei.
Prin anii 1977-1978, fiind student la Facultatea de Agricultură din București, am avut ocazia să efectuez un stagiu de practică la fosta IAS Ograda, județul Ialomița, tot o unitate agricolă de elită a gospodăriei de partid, unde era director un specialist de anvergură, economistul Gib. Acolo am văzut cum se practică o agricultură integrată de nivel mondial, cu valorificarea producției fără samsari și intermediari. Tot din cauza unor apucături românești, după principul “Să moară capra vecinului”, regretatul economist Gib a fost mutat disciplinar la IAS Târgoviște și nu cunosc ce s-a mai ales de modelul OGRADA. Cert este că România dispune de resurse economice, de specialiști agricoli capabili să realizeze minuni, de un potențial agricol imens, în stare să asigure siguranța alimentară pentru o populație de 90 de milioane de locuitori. Stau și mă gândesc, de multe ori, când fac cumpărături dintr-un supermarket. Oare de ce revoluția din decembrie 1989, în loc să ne aducă demnitate și bunăstare, ne-a adus numai minciună și ploconire în fața străinilor? Oare să se împlinească blestemul rostit de ctitorul României moderne, când l-au dus la moarte, prin împușcare, cozile de topor, vânzătorii de neam și țară? Când îi aud pe mai tinerii politicieni, odrasle ale fostei burghezii socialiste, declarând, în fața națiunii, că românii o duc bine, fără să se specifice că “binele” acesta vine prin împrumuturile masive, că și iarba de pe marginea drumurilor din România este vândută străinilor, mă apucă, așa, un dor de haiducit și o înțelegere pentru copiii deștepți care și-au luat lumea în cap.
