PĂSĂRI ÎN AMURG (Lui Grigore Hagiu, in memoriam)
Dezgheață-te, lume, dezgheață,
un clopot de clor ne desparte,
aripile-s tot mai în ceață,
inima e tot mai departe.
Rotește-te, lume, rotește
și tu soare du-mă în vară
orizontul mă părăsește
prietenii încep să dispară.
Nu zărisem că norii aleargă
și nu bănuiam că-i furtună,
eram opt, eram cinci, eram patru
și parcă zburam împreună.
Parcă ieri mai era dimineață,
soare-n valuri și-acuma-i doar nor.
Sunt o pasăre singură-n ceață
și abia mai știu dacă zbor…
Poet, eseist, publicist și traducător român, Cezar Baltag s-a născut în 26 iulie 1939, în comuna Mălinești, județul Hotin (azi Ucraina). A absolvit în 1955 Liceul “Nicolae Bălcescu” din Pitești, iar în 1960 a devenit licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București.
Este unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, numită și “generația șaizecistă”.
Și-a început cariera publicistică în calitate de redactor la “Gazeta literară”, iar din 1968 activează ca redactor-șef adjunct la “Luceafărul”, apoi redactor-șef la “Viața românească”. Colaborează și la alte periodice ale vremii, precum “România literară”, “Luceafărul”, “Contemporanul”, “Tribuna”.
În 1972, pleacă în SUA în cadrul unor programe culturale. Îl va cunoaște pe Mircea Eliade și va deveni discipolul acestuia, traducând în timp cele 3 volume ale “Istoriei credințelor și ideilor religioase”, apoi și “Dicționarul religiilor”, încheind cu “Nostalgia originilor”.
Până la sfârșitul vieții, publică încă 12 volume de versuri. Printre acestea se numără: “Vis planetar”, “Răsfrângeri”, “Monada” etc.
Este distins de mai multe ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor, primește în 1981 Premiul Academiei Române și Premiul Național “Mihai Eminescu” pentru integrala operei poetice în 1993. Poetul s-a stins din viață în 26 mai 1997, la București. (sursa foto - wallhere.com)
