- Ultima noastră întâlnire a avut loc tot pe vreme de pandemie. Ce-i drept, a fost vorba despre o întâlnire virtuală, nu ca acum, când stăm, iată, față în față. Cifrele pandemiei sunt mai proaste decât în urmă cu un an, perspectiva nefiind nici ea prea bună. Cât de pregătită este comuna pentru ce va să vină, acum, la debut de an școlar?
- La nivelul comunei noastre am luat din timp toate măsurile necesare, începând cu măștile pentru copii, dezinfectanți. Am organizat discuții cu profesorii, cu conducerea școlii, cu care colaborăm excelent, în vederea eliminării oricăror vulnerabilități pentru cei mici. Am avut înțelegere de la consăteni, fără sprijinul cărora nu aș putea face nimic. Școala se desfășoară pe scenariul verde, respectiv cu participarea fizică la cursuri și deocamdată nu avem probleme deosebite.
- Dincolo de măsurile anti pandemie, începutul anului școlar a presupus și punerea la punct a clădirilor și sălilor de clasă...
- La noi, la Miheșu de Câmpie, am început pregătirea anului școlar încă din luna iunie, odată cu finalizarea anului școlar trecut. Am dezinfectat toate sălile de clasă, am efectuat toate micile reparații necesare, interioare, dar și exterioare, am reparat tot mobilierul și am zugrăvit școala, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru, fapt ce ne permite să spunem că am început școala în condiții normale. Toate acestea s-au făcut atât la Miheș, cât și în satul Răzoare, unde avem 37 de copii, la școală...
- Una dintre marile probleme cu care se confruntă lumea rurală de la noi este scăderea populației. De la înălțimea scaunului de primar, care este explicația acestui fenomen?
- Este, într-adevăr, o problemă. De pildă, familia mea e compusă din soție și doi băieți. Am făcut cum spune neamțul, “unu e puțin, dar doi sunt mulți”. Nu am un răspuns la întrebare. Poate fenomenul se explică și prin plecarea tineretului la muncă, prin alte părți. Și noi avem foarte mulți tineri plecați afară, la muncă. Odată ajunși acolo, ei se străduiesc să câștige un ban, iar întemeierea familiilor și copiii cad pe locul secund. Cunosc destui tineri, chiar căsătoriți de ani de zile, care nu au și nu se gândesc încă la a avea copii. Poate greutățile vieții de zi cu zi să aibă și astfel de consecințe...
- Se poate face ceva ca măcar să atenuăm acest fatidic fenomen, căci de oprit...
- Păi, ceva se poate și noi chiar facem. Mă refer la creșe, grădinițe. Avem depus un proiect pentru finanțarea unei creșe, la Miheșu de Câmpie, proiect ajuns deja pe lista sinteză a finanțatorului și așteptăm să prindem finanțarea. Avem vreo șaptezeci de copii, până în patru ani, care chiar au nevoie de așa ceva, căci părinții merg la muncă, înspre Cluj. În fiecare dimineață, din zona noastră de câmpie, pleacă cinci microbuze și două autobuze cu navetiști. Oamenii aceștia lipsesc de acasă de la ora cinci, chiar patru dimineața, până după masa, spre seară, timp în care nu are cine se ocupa de cei mici. Ne lipsește o creșă...
- Ca peste tot, lipsesc ele mai multe. Care sunt elementele principale ale politicilor de investiții în comună?
- Încă de la venirea mea, din 2016, am constatat că visteria comunei e goală, ca-n palmă. Mi-am zis atunci că o formă de investiție este eliminarea risipei și am strâns leu cu leu, din taxe și impozite. Am depus și multe proiecte, pe fonduri guvernamentale, pentru demararea investițiilor. De atunci am asfaltat șaisprezece străzi, am făcut peste 8 km de trotuare; esența este, repet, buna gospodărire a banului public! Există și o vorbă, “banul se ține strâns, în pumn, cum desfaci mâna, cum zboară”, așa că, eu am strâns pumnii, din răsputeri. Poate, uneori, am fost cam zgârcit...
- Politica aceasta, de investiții, presupune și multe cheltuieli mărunte, care, cel mai adesea, nu-și găsesc locul prin statistici, dar au rostul lor...
- În această vară am amenajat o parcare, cu peste patruzeci de locuri, în centrul civic al comunei, parcare absolut necesară, atât pentru cei care vin la primărie, cu diverse probleme, cât și pentru părinții care-și duc copii la școală. Am montat și stâlpi ornamentali, luminați, care produc un efect deosebit, noaptea. Chiar marți, 7 septembrie 2021, au fost finalizate lucrările pentru o investiție importantă, în contextul dezvoltării comunei Miheșu de Câmpie. Lucrările au constat în extinderea carosabilului străzii Mihai Eminescu cu intersecția drumului județean DJ 151, care străbate localitatea, asfaltarea și amenajarea unui trotuar, iar în zilele următoare am efectuat lucrări de marcare a locurilor de parcare și instalarea unui nou sistem de iluminat public. Realizarea acestei investiții s-a efectuat în totalitate din bugetul local. Primăria comunei Miheșu de Câmpie a început, tot în regim propriu, vopsirea principalelor treceri de pietoni și marcarea noilor locuri de parcare din centrul comunei. Siguranța cetățeanului trebuie să fie pe primul plan și, de aceea, am hotărât să vopsim trecerile de pietoni cu o vopsea specială, în culorile roșu și alb, deoarece aceste culori oferă o vizibilitate mai bună. Totodată, acolo unde va fi nevoie, aplicăm pe partea carosabilă și semne de avertizare rutieră. În continuare vom executa și alte astfel de lucrări, atât în Miheș, cât și în satele apartinătoare. Îmi spunea un dascăl, actualmente pensionar, că strada Eminescu ar trebui să se cheme Bulevardul Eminescu, la cât de bine arată. Le-am făcut tinerilor, și nu doar lor, un loc de plimbare, un veritabil “corso”. În față la nou construita Casă a căsătoriilor s-a stabilit un adevărat loc de randevu și o Agora a tinerilor, care obișnuiesc să stea acolo, de povești, până seara târziu. Mi-e drag să-i privesc, căci mi-aduc aminte de tinerețe...
- Care sunt obiectivele pe care le aveți în vedere, pentru viitorul apropiat?
- Sunt mai multe, dar două țin capul de afiș. Pe primul loc stă asigurarea consătenilor cu apă potabilă. A doua problemă este asfaltarea a șapte km de străzi, în satul Răzoare, și de legătura dintre drumul comunal, DC 107 și cel județean.
Apa potabilă este o cruntă necesitate pentru toți cei care locuiesc pe câmpie. Așteptăm, de la județ, să vedem ce se va întâmpla cu master planul. Înțeleg că firma RAMBO ar fi finalizat SF-ul lucrărilor și s-ar fi apucat de proiectarea introducerii apei pe întreaga zonă de câmpie. Aici, noi mai avem un as în mânecă. Suntem vecini cu comuna Frata, din județul Cluj, de unde vrem să aducem apă; există, cam la șapte km, o magistrală de apă și noi am primit aprobarea, de la compania de apă, pentru racordare. În prezent, lucrăm la studiul de fezabilitate, urmând a branșa atât Miheșul, cât și satul Răzoare.
- Numai să nu pățiți precum vânătorul nenorocos ce urmărea doi iepuri deodată...
- N-avem cum. Chiar când va veni master planul, noi vom plăti apa de acolo de unde o consumăm. Dacă Clujul ne oferă apă, o plătim, dacă vine master planul, vom plăti acolo. Oricum, fără apă nu se mai poate! Mai ales acum, când avem finalizată stația de epurare și nu putem da drumul la canalizare, din lipsă de apă. Acum noi folosim apă din surse locale și dacă am pune în funcțiune stația de epurare, am bloca întreg sistemul. Noi suntem oarecum blocați aici, la margine de județ; pot spune că cei de la Cluj au fost mult mai amiabili cu noi, spunându-ne că ne dau apă pentru toți cei 2.500 de locuitori. Instalația de apă, pentru comuna Miheș, e pusă la punct și dacă am putea rezolva cu comuna Frata, nu ne rămâne decât să dăm drumul la robinete.
Oprim aici discuția cu primarul Emil Casoni. Alte, multe și mărunte, într-un episod viitor.
CORNEL GROZA
