Lunii octombrie, oamenii satelor i-au spus Brumărel, pentru că le împodobește câmpurile cu bruma de argint, întâia vestitoare a zăpezilor iernii. Despre Brumărel se spune că ar fi un fecior frumos cu inima de gheață și că atunci când trece călare peste dealuri, iarba îngălbenește în urma lui, copacii își leapădă frunzele, florile mor. Dar oamenii satelor nu se întristau pentru asta, știau că “Dumnezeu a rânduit ca lumea să se prefacă mereu”, iar “fiecare anotimp are fața lui și puterea lui.” (Ernest Bernea)
În calendarele populare, prima săptămână a lunii se cheamă “săptămâna lui Procoavă”, după numele sfântului care acoperă pământul cu zăpadă, celei de-a doua i se spune “săptămâna Satului” și stă sub semnul lucrului din gospodărie, cea de-a treia e cunoscută ca “săptămână a Lucinului”, în amintirea unei mito-divinități protector a lupilor, ultima fiind “a lu' Sâmedru”, străjer al timpului și patron al păstorilor, reprezentare folclorică a Sfântului Dumitru. Este vremea în care se pregătesc livezile și grădinile pentru iarnă: se curăță pomii de uscături, se sapă de jur împrejurul lor, iar la rădăcină li se pune pământ negru, hrănitor. În unele locuri, în prima zi a lunii se scot icoanele la câmp și se face agheasma, apoi se încep semănăturile de toamnă.
Și în această lună, cei inițiați deschideau Gromovnicul, priveau cu atenție cerul și pământul, iar observațiile meteorologice pe care le făceau erau luate în seamă de întreaga comunitate. Aflăm astfel că, dacă frunzele copacilor cad în prima parte a lunii, este semn de iarnă timpurie și grea, iar dacă plouă mocănește, vor fi viscole grele în decembrie. În schimb, dacă bruma poleiește câmpul și doar fulguiește din cînd în când, prima lună a anului va fi însorită, întocmai ca primăvara. Cerul lui octombrie are și el semnele lui, care așteaptă să fie citite și înțelese. La ceas de seară, de vrei să știi ce vreme va să fie în anul următor, trebuie să cauți “stelele ce se numesc Cloșca”. Dacă înainte de apusul acestei constelații e vreme bună, înseamnă că vara viitoare va fi timpurie și plină de rod; dacă la apusul ei va ploua, “va fi roadă de mijloc la semănături”; de vin ploile după apusul constelației, e semn clar că vara se va lăsa așteptată.
Citind cerul înstelat, pomii, comportamentul animalelor, țăranii știu de cât fân au nevoie, când trebuie să semene pământul, câte lemne de foc să-și pregătească pentru iarnă. Se spune că va fi iarnă grea dacă în noaptea de Sâmedru oile se culcă grămadă, șoarecii de câmp se retrag spre sat, nucii și gutuii sunt prea încărcați de rod... Dacă tună în octombrie, e semn de iarnă blândă, iar ceața deasă înseamnă zăpadă din belșug la sfârșit de an.
Tot Gromovnicul ne dă de veste că în octombrie, soarele intră sub semnul Scorpiei. “Se numește așa pentru că este veninată, cu dureri și boale pentru nepotrivirea aerului, că dimineața este răceală, iar la miazăzi căldură și zăpușeală. În vremea aceea să te ferești de leacuri și nici într-un chip să nu te apuci de lucru nou. Întru acele zile, când soarele se află în semnul Scorpiei, de va fi tunet, pâinea se va scumpi, iar pe alte locuri va fi foamete. Iar de va tuna spre miazăzi în țara Arabiei, vor fi ploi multe și oamenii se vor îneca în mări și ape. Iar de va tuna noaptea, multe orașe și sate se vor surpa și fiare vor fi multe spre nenorocul oamenilor. Iar de va fi cutremur, pâine va fi multă, belșug de toate bunătățile. Iar dacă se va cutremura pământul întru miazăzi, atunci între împărați va fi pace și dragoste.”
IULIA GORNEANU
