Să nu vă fie frică
Când soarele apune!
Căci răsări-va iarăși
Și fără rugăciune.
Să nu vă fie frică,
Când norii au să se adune,
Când potopi-va ploaia
Și bezne au să tune!
Să nu vă fie frică,
Să spuneți la prost: prost!
Faceți-l să-și dea seama
Că până aici i-a fost!
Căci nu ajuți nătângul
Lăsându-l să se plimbe;
Doar când prostia doare
Îi probabil să se schimbe.
Să nu vă fie frică
Să ziceți la hoți: HOȚI!
Ca să-i cunoască lumea
Și să-i urască toți!
Căci mulți își fac azi veacul
În lumea asta mică;
Îi va părăsi norocul
Să nu vă fie frică!
“Să nu vă fie frică
Să vă pretindeți dreptul!”
Cu glas de vis și ambroziie
Vorbește înțeleptul.
Dar asta nu se face
În colț bătând mătănii;
Ci alungând cu bâta
Hidoasele dihănii.
Și nu lega cu dracul
În veci nici o frăție!
Căci de vei trece puntea
Nu-i nimeni să te ție.
Iar capul cel plecat
Ce iute-l taie spada,
Priviți-i drept în ochi,
Să nu le placă prada!
Cine râde la urmă
E ultimul ce râde...
Se bucură românul
De adevăruri crude.
Înțelepciunea noastră
Ne-o tragem de la oi,
Ce-ar fi să întoarcem placa
Și să fim lupi și noi?
Să nu vă fie frică
De cei cu banii gârlă,
Că sunt puțini la număr
Și sunt crescuți la târlă!
Căci n-au făcut avere
Fără vreo silnicie
În treizeci ani politici
Numiți democrație.
Să nu vă fie frică
De cei postați pe sus,
Ce-atârnă azi de grindă
C-au huzurit deajuns.
