Motto: “UNIREA ROMÂNIEI într-un singur stat nu este o idee în capetele câtorva români prea înaintați; nu este o reușită din dezbaterile de la 1848 încoace; ea a fost sentimentul național în toate părțile României, de când istoria a început a ne spune câte ceva despre DACIA” (Cezar Bolliac - Unitatea României).
Sărbătoarea de 1 DECEMBRIE este bucuria sufletului, simțirea fiorului în trupurile acelora care simt cu adevărat românește, care încă mai lăcrimează la auzul “IMNULUI ȚĂRII”. Această zi minunată NU este una a tuturor românilor, cum mass-media, prost și mincinos ne informează. Sunt unii apatrizi care nu vor să audă de această zi, sunt unii pentru care această zi este una de doliu, sunt unii indiferenți și cozi de topor care, pe unde merg denigrează țara pentru 30 de arginți, iar unii, și i-aș numi “politicieni” sau “mai marii orașelor sau satelor” (după cum ne rugăm noi la sfintele slujbe pentru ei), care, sunt tari în gură și goi în suflete.
În marile orașe și micile sate, această sărbătoare se desfășoară cu fasturi mai mari sau mai mici, după cum vin de la centru “mai marii patrioți, culegători de voturi”.
În orașul Sărmașu, prin Parohia Ortodoxă, în fiecare an se organiza deplasarea cu autocarul (care era acoperit de steaguri tricolore) la marea sărbătoare de la Alba Iulia. Am fost când erau 100.000 de români, dar și când în unii ani s-a mai răcit dragostea de neam și țară. În cel mai frumos an ne-am deplasat cu două autocare, 100 de patrioți cu 100 de steaguri primite de la Primăria Cluj prin marele patriot, primarul prof. universitar Gheorghe Funar. La intrarea în marea mulțime, coloana uriașă, ordonată, însoțită de părintele Daniel și de subsemnatul, miile de oameni ne-au aplaudat și ne-au făcut culoar până la esplanada unde urmau să sosească oficialii în frunte cu Patriarhul României. La întoarcere, ne-am oprit la statuia lui Vasile Simonis, unde ne așteptau dragii noștri sărmășeni. Cu lacrimi în ochi și lumânări în mână am început să cântăm într-un glas: “Deșteaptă-te, române” și “O, ce veste minunată”. Au fost timpuri când în Sărmașu, sutele de oameni în sărbătoare se bucurau de defilarea unității de pompieri sub conducerea bravului și patriotului comandant, colonelul Moldovan Grigore. Apoi au fost ani când sărbătoarea era împărțită între clasele politice care, se pare, continuă și acum să fie fărâmițate în tot felul de “Bisericuțe”. Discursurile de altădată erau furtunoase și adevărate, care-i făceau pe “mai marii căutători de voturi” să lase capul în jos de rușine pentru minciunile și promisiunile făcute cu un an înainte, și nu au făcut nimic pentru comunitate, decât promisiuni deșarte!
Anul acesta 2021, binecuvântat de Dumnezeu, această sărbătoare a fost una cu totul deosebită fiindcă la Mănăstirea Sf. Mina de pe Dealul Comoara am avut o “sărbătoare a sufletelor cu adevărat românești” care se află într-o cu totul altă “entitate”, dar plămădite de Creator din pământul și lutul sculptat și care ne înconjoară draga noastră mănăstire.
A fost o sărbătoare care a început cu Sfânta Liturghie, după care s-a făcut un “TE DEUM” în cinstea lui DUMNEZEU și a ȚĂRII în sărbătoare. A fost o “sărbătoare ecumenică” a frăției și păcii spre marea bucurie a Mântuitorului Hristos, care de peste 2.000 de ani ne spune: “SĂ VĂ IUBIȚI UNII PE ALȚII PRECUM V-AM IUBIT ȘI EU, ȘI ÎNTRU ACEASTĂ IUBIRE O SĂ VADĂ OAMENII CĂ SUNTEȚI PRIETENII MEI”.
Sunt 42 de astfel de “SUFLETE SCULPTATE”, adevărate exemple de urmat pentru aceia care vor a se pretinde români.
Acest sobor de sfinți-patrioți este format din: Sf. Apostol ANDREI, apostolul românilor, cel legat de gât și scos afară de un primar udemerist din primăria Bichiș-Mureș, Sf. PETRU, patriarhul MIRON CRISTEA, mitropolitul VARLAAM, Episcopul unit cu Roma INOCHENȚIE MICU KLEIN, ieromonahul ARSENIE BOCA, arhimandritul ILIE CLEOPA și arhimandritul IUSTIN PÂRVU.
În jurul acestor slujitori cerești se află:
Regii BUREBISTA și DECEBAL, adevărații noștri strămoși, regii CAROL ȘI FERDINAND, Sf. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, domnitorul unirii MIHAI VITEAZU, Sf. ȘTEFAN CEL MARE și SFÂNT, TUDOR VLADIMIRESCU, VLAD ȚEPEȘ, IONEL BRĂTIANU, NICOLAE BĂLCESCU, POP DE BĂSEȘTI, PAPIU ILARIAN, GHEORGHE ȘINCAI, PETRU MAIOR, generalul TRAIAN MOȘOIU, care a pus opinca pe parlamentul Budapestei, eroina ECATERINA TEODOROIU, HOREA MOȚUL, MIHAI EMINESCU (poetul nepereche) și prietenul său ION CREANGĂ, patrioții guvernanți și scriitori ADRIAN PĂUNESCU ȘI LAZĂR LĂDARIU, actorul băștinaș OVIDIU IULIU MOLDOVAN, martirii mureșeni ai anului 1990: RADU CIONTEA, MIHAI COFARIU și SIMION FRANDEȘ, patriotul moldo-român GRIGORE VIERU.
Din înălțimea cerului, de pe turnul mănăstirii, MÂNTUITORUL HRISTOS conduce totul, parcă spunând întru salvarea noastră și a neamului: “EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA”. Maicile de la mănăstire, cu voci angelice, au făcut pentru trei ore ca sufletele noastre să nu mai simtă răceala și urâțenia pământului.
Curtea mănăstirii și până la poarta mare era plină de îngerii Domnului, și de cei năpăstuiți ai soartei pentru care azi ne-am rugat Domnului. La poarta deschisă era un “CERȘETOR”, numit CARAMITRU, care aștepta cu lacrimi în ochi ajutorul de la MAICA DOMNULUI, patroana mănăstirii, pentru confrații săi care urmau să nască: CIOLOȘ și BARNA. Maica Domnului cu voce blajină îi certa cu dragoste: Dragii mei fără de minte: fiii și aleșii mei nu sunt creșetori, vaci sau javre, cum îi numiți voi... Nu uitați: CEI DREPȚI SPRE ÎNVIEREA VIEȚII, IAR CEI RĂI SPRE ÎNVIEREA OSÂNDEI.
Până atunci, dragi români, “NU UITAȚI DE DUMNEZEU, ȚARĂ ȘI INAINTAȘII VOȘTRI”.
“LA MULȚI ANI, ROMÂNIE, LA MULȚI ANI, ROMÂNI !”
Cu iertăciune și dragoste creștinească pentru toți oamenii, indiferent de religie, naționalitate și apartenență politică.
P.S. “CINE ARE URECHI DE AUZIT, SĂ AUDĂ”!
PĂRINTELE ILIE
