Poveștile frumoase ale existenței noastre terestre încep cu: “a fost o dată, ca niciodată...”, iar finalul este mereu imprevizibil. Din acest motiv, chiar și povestea mea începe în acest registru al poveștilor clasice, cu mici nuanțări de contemporaneitate, ca să nu ne suprapunem total și definitiv pe ficțiune. Fac aceste precizări mai mult de amorul artei decât pentru a justifica demersul punerii în pagină a unei povești cu adevărat fascinante.
Zlatna, 1 decembrie 2019. Ziua națională. Congresul Spiritualității Românești, ediția a XIV-a. Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni, cu delegați din toate colțurile lumii, prezenți la ședința în plen. Forfotă și agitație. Bucuria revederii cu “frații” și o imagine de ansamblu cu rareori o poți vedea. Sunt instantanee repetate an de an, ca un ritual fără de care amintirile ar fi de neconceput. Senzația că nu a trecut decât o zi de la despărțire e copleșitoare. Uneori, lacrimile de bucurie întregesc tabloul. Despre Congres și românii veniți să-și vadă Patria, să de-a glas chemării la Unire se pot scrie tomuri întregi, dar aici voi ocoli acest subiect, prea sensibil pentru a fi tratat într-un articol.
Tabloul de mai sus a fost aureolat de un eveniment unic și irepetabil. Mai precis, “Expoziția” de icoane pe sticlă cu 100 de sfinți români. De ce unic? Pentru că niciodată și niciunde nu au fost adunați la un loc o sută de sfinți, români și pictați pe icoane, fiecare în parte. De ce irepetabil? Pentru că este greu de crezut că mai poți vedea la o expoziție atât de mulți români, din atât de multe țări. Cei 100 de sfinți i-a unit pe cei douăzeci de milioane din Țară cu cei douăzeci de milioane din afara țării. A fost clipa supremă de frățietate și credință!
Acest eveniment meteoric, despre care am scris la vremea respectivă, dar articolul nu a fost publicat, a fost “opera” artistei plastice Maria Mera din Reghin, județul Mureș, România. Despre domnia sa și minunatele lucrări ce ies din penelul măiestrit se cuvine să lăsăm specialiștii să-și spună cuvântul. Noi îi mulțumim pentru bucuria și încântarea estetică oferită și pentru că au fost duse în toate colțurile lumii nu doar imaginile anonimilor sfinți români. O adâncă plecăciune harului și darului!
Aș enumera câteva din personalitățile prezente, fără a face o trecere în revistă a tuturor, cu precizarea că imaginile de la fața locului, arhivate de organizatori, îi păstrează pentru posteritate. Au admirat icoanele: ambasador Dumitru Preda, președintele Ligii Culturale, Ioan de Hondol, consul în Belize, Ioan Popa din SUA, Ștefan Brailer din Germania, Cornelia Salvan din Austria, Ionela Flood din Anglia, episcopul Irineu de Alba Iulia, delegațiile românilor din Timoc, Ungaria, Serbia, Ucraina, Rusia, Franța, Italia, Israel, Republica Moldova și lista ar putea continua... Gazda bine primitoare a fost generosul primar al orașului Zlatna, Silviu Ponoran, care merită nu doar mulțumiri și felicitări, ci și un premiu de excelență, pentru curaj și demnitate.
Toate aceste cuvinte au fost stârnite de ideile și spiritul neastâmpărat al unui Om cu adevărat valoros. Este Ilarie Opriș, președinte onorific al AAP Mureș, scriitor și pictor, ce duce mai departe o tradiție de familie și despre care se pot scrie șapte cărți. Domnia sa a făcut posibilă și expoziția, dar, mai recent, și apariția unui volum ce cuprinde imaginea icoanelor pictate de Maria Mera cu biografia fiecărui personaj pictat. Fără tăgadă că așa ceva nu s-a mai tipărit în spațiul românesc și poate nici mondial. Felicitările sunt prea puține pentru un asemenea efort, dar, în mod sigur, cineva, cândva va valoriza întreaga muncă.
O sută de icoane pentru încă o sută de ani?!
IOAN ASTALUS
