Atunci când spune că aluatul pâinilor sale și a cozonacilor pe care îi frământă cu mâinile ei muncite și ale bărbatului său, Ion, este copilul cuminte al familiei lor. Cel care este și omenos, și frumos, și drăgăstos, și creștinesc. Copil al vetrei satului românesc și sibian Alămor. Parcă ivit din boabele holdelor grânelor semănate în mijloc de toamnă, înfrățite la început de primăvară și copte, secerate și îmblătite în plină vară fierbinte. Grăunțe duse la măcinișul pietrelor apelor și la sitele morilor. Și tot aceeași țărăncuță, Maria Ramf, mai spune că în preajma zilei nașterii Pruncului Sfânt, din pântecele mamei sale, Fecioara Maria, ea coace aluatul pitelor și cozonacilor pe vatra încinsă de lemnele arzânde ale cuptorului din curtea gospodăriei sale. După care, la dogoarea jeraticului prind a clocoti sarmalele stivuite într-o mare oală de lut ars, iar în tăvile întinse se coc și se rumenesc fripturile sărbătorilor Crăciunului. Bucate gustoase și pregătite în așteptarea rudelor, prietenilor și cetelor de colindători.
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
