* “Ce putem noi să facem pentru România? Să fim oameni buni, adică creștini curați, smeriți, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitori de țară, iubitori de neam, de tot ce e sfânt și curat. Să fim oameni de rugăciune. Cu ea facem ceva, fără ea nu facem nimic. Fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Să fim oameni care mergem regulat la Biserică, să avem duhovnicul nostru, să ne mărturisim și să ne împărtășim regulat. Să vedeți după aceea cât de frumos se derulează viața. Îți găsești serviciu, termini facultatea, găsești o fată bună, găsești pace și liniște în casă și societate”.
Ioanichie Bălan (1930-2007), după ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în anul 1949 a venit la Mănăstirea Sihăstria, unde 4 ani mai târziu este tuns în monahism de către episcopul Sebastian Rusan. La această mănăstire îndeplinește funcția de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii. Începând cu anul 1955 se remarcă a fi un predicator deosebit și un scriitor bisericesc care promitea pe viitor. Are peste 23 de volume tipărite, printre care: “Patericul românesc”, “Convorbiri duhovnicești” (2 vol.), “Versuri duhovnicești”, “Convorbiri cu teologii ortodocși străini”, “Călăuza ortodoxă în familie și societate”, editor la “Viețile sfinților” în 12 volume, “Puterea Sf. Maslu” ș.a.
***
* “Mai presus decât noi sunt Sfinții preaslăviți de Dumnezeu; iar mai presus decât toți este Sfânta Biserică, care cuprinde în sine pe toți sfinții și se roagă pentru toți precum se vede în Liturghia cea de Dumnezeu insuflată. Când te rogi, se roagă în tine duhul iubirii. Adevărata rugăciune este iubirea adevărată.
Aleksei Ștepanovici Homiakov (1804-1860), teolog, filosof, poet, artist amator rus
***
* “Un om oarecare din mulțimea care-L înconjura pe Iisus i-a zis Lui: “Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea”. Iar El i-a zis: “Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?” Și a zis către ei: “Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale”.
Și le-a spus lor această pildă, zicând: “Unui om bogat i-a rodit țarina din belșug. Și el cugeta în sine, zicând: «Ce voi face, căci n-am unde să adun roadele mele»? Și a zis: «Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mare le voi zidi și voi strânge acolo tot grâul și bunătățile mele».
Și voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te!» Iar Dumnezeu i-a zis: «Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?» Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu în Dumnezeu se îmbogățește” (Duminica a 26-a după Rusalii, Luca 12, 13-21).
P.S. “Pe omul bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri ca pe frați. Pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe niște mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăția. Pe văduve cinstește-le, dar pe cele cu adevărat văduve” (I Timotei cap. 5, vers. 1-3).
PĂRINTELE ILIE