În contextul în care anul 2022 a fost declarat de Sf. Sinod al Bisericii noastre ca “Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, astăzi vom evoca personalitatea și rolul Sf. GRIGORIE PALAMA, ca și model de revigorare spirituală în istoria Bisericii și nu numai.
De numele lui se leagă efectiv începutul isihasmului în viața Bisericii. Făcea parte dintr-o familie nobilă, intrând însă de tânăr în viața monahală, chiar în inima vieții monahale a Sf. Munte Athos, la Mănăstirile Vatoped și Marea Lavră. După, se retrage la Schitul Glossia, începând practica rugăciunii neîncetate. Dar cum vrăjmașul diavol nu iubește rugăciunea, au început să apară conflicte cu unii care atacau această practică a rugăciunii neîncetate, învățături care au fost condamnate de Sinoade locale din Constantinopol din anii 1341, 1347 și 1351.
Cu toate acestea, Sf. Grigorie Palama a suferit mult datorită învățăturii lui privind vederea luminii necreate, finnd chiar și întemnițat. În cele din urmă, în anul 1347 este numit Arhiepiscop al Tesalonicului, rămânând în această demnitate până la moartea sa, în 1359.
A fost canonizat foarte repede de Patriarhia Ecumenică, la doar 9 ani de la trecerea în veșnicie.
În ceea ce privește învățăturile sale, în urma lor a primit apelativul de “teologul luminii dumnezeiești”. Sintetizând învățăturile scripturistice și patristice, a definit isihasmul ca o învățătură fundamentală a Bisericii Ortodoxe. Spre exemplu, în una din scrierile sale, “Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie. Al treilea din cele din urmă. Despre Sfânta Lumină” din volumul 7 al Filocaliei, el spune: “Cel care a rupt din sufletul său toată legătura cu cele de jos și s-a dezlegat de toate prin păzirea poruncilor și prin nepătimirea ce-i vine din aceasta, apoi s-a ridicat peste toată lucrarea cunoscătoare prin rugăciunea stăruitoare, curată și nematerială, și acolo, printr-o unire necunoscută în sens de depășire, este învăluit într-o strălucire neapropiată, acela singur, devenit lumină și îndumnezeit prin lumină și văzând lumină, cunoaște, în vederea și împărtășirea de această lumină, și ceea ce e mai presus de lumină și neînțeles de Dumnezeu.”
Așadar, pentru vremurile de azi, rolul rugăciunii neîncetate pe care o predica Sf. Grigorie Palama este cu atât mai mare datorită vitregiilor vremii. Iar Sf. Grigorie Palama trebuie să ne fie un exemplu de trăire, de evlavie, de rugăciune, pentru a spori fiecare dintre noi în comuniunea cu Dumnezeu, pentru a ne sfinți viața, dar și pentru a păstra comuniunea Bisericii noastre ca arvună a bucuriei Preasfintei Treimi.
Pr. BOGDAN STELIAN RACOTI Parohia Ortodoxă Română “Sf. Ștefan” - Cristești - Mureș
