* “Când veți curăța sufletele voastre, atunci vor străluci și se vor împărtăși de prezența lui Dumnezeu și de dumnezeiasca și cereasca Sa strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca niște oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască și vor putea primi și ele strălucire”.
Dionisie Areopagitul - A fost un bărbat atenian convertit de Apostolul Pavel în Areopagul Atenei, cf. Faptelor Apostolilor, 17, 34. și care a făcut parte din cei 70 de bărbați Apostolici. Sfântul Dionisie Areopagitul este un Părinte Apostolic, trăitor în secolele I-II, și este cel care a lăsat primele ierminii extinse ale Liturghiei Apostolilor și mărturii despre cele nouă ierarhii cerești. Sfântul Pavel l-a făcut episcop pe Dionisie, după ce acesta și-a lăsat soția și copiii pentru Domnul Hristos. Pleacă împreună în călătoriile misionare de la Ierusalim și Occident în Galia (Franța de azi), unde au creștinat pe mulți barbari. A murit în anul 96, tăindu-i-se capul și lăsat pradă animalelor și păsărilor, dar trupul a fost salvat de niște creștini. Opera Sf. Dionisie este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Corpus areopagiticum. Cele mai cunoscute texte sunt împărțite în patru tratate: “Despre numele divine”, “Despre teologia mistică”, “Despre ierarhia cerească”, “Despre ierarhia bisericească”.
***
* “Muncește și ridică-te prin tine însuți, strălucește și iradiază prin propria ta flacără. Nu te lumina cu flacăra altuia, căci și mai pală va deveni figura ta la lumina torței care a ars. Raza ce va cădea din diamantul ce l-ai avut în păstrare nu te va arăta decât mai bine cât de stins și fumuriu ești.”
Dimitrie Anghel (1872-1914), poet, prozator, reprezentant al simbolismului.
***
* “Un învățător întâlni un copil pe drum.
Copilul era mic, nu venise vremea de școală și nu ieșise printre oameni. Al cui ești tu, îl întrebase învățătorul? Al dracului - răspunse copilul. Cum te cheamă? - Satana, răspunse. De unde vii? - Din iad, răspunse spre marea surprindere a învă-țătorului. Acesta cercetă obârșia copilului și constată următoarele: Mama copilului se certa foarte des cu tatăl lui care era bețiv și-i zicea: “Ce-i drace, iar ai venit pe capul meu!” La auzul acestor cuvinte, tatăl holbă ochii, încleșta pumnii, și-un potop de înjurături îi ieșea pe gură. Copilul fugea speriat, plângând, în brațele mamei, dar maică-sa îl alunga zicând: “Fugi, Satano, nu mă mai necăji și tu în iadul ăsta de casă!”De aci a învățat copilul că pe tată său îl chema “dracul”, pe el “satana” și că ei toți trăiesc în “iad”. Pe bună dreptate, spune Sf. Scriptură să nu întărâtăm copiii noștri la mânie pentru că “părinții mănâncă aguride (păcătuiesc) și copiilor li se strepezesc dinții (vor fi pedepsiți pentru păcatele părinților).
P.S. “De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face lucruri drepte înaintea Lui și de vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra egiptenilor, că eu sunt Domnul Dumnezeului Tău care te vindecă” (Ieșirea cap. 15, vers. 26).
PĂRINTELE ILIE
