A FI FEMEIE, CU GREUTĂȚI ȘI PROVOCĂRI, ESTE CEVA MINUNAT
Dacă sunt o femeie de succes, atunci sunt una dintre milioanele de femei de acest fel. Am văzut, în cei 20 de ani de activitate, atât de multe femei de succes despre care nu a auzit aproape nimeni, iar asta nu le-a știrbit deloc felul lor extraordinar de a fi. Desigur, nu doar femei grozave sunt, dar astăzi ele sunt în centrul atenției. Am văzut femei care jonglează cu viața personală și cu cea profesională, reușind să le dezvolte pe amândouă. Am văzut mame care reușesc să-și adune trupul și sufletul bucăți în fiecare zi și să ofere copiilor, unii grav bolnavi, zile cu zambete, zile frumoase. Am văzut femei la limita sărăciei, care nu uită să fie femei, desigur, după ce toate celelalte erau îndeplinite. Am văzut femei care, deși nu au născut copii, sunt mame extraordinare. Lista poate continua pe pagini întregi.
Cred că a fi femeie, cu greutăți și provocări, este ceva minunat, odată ce îți înțelegi rolul, locul, importanța. Nu cred că trebuie să fim egale cu bărbații (în sensul de concurență, desigur), cred că trebuie să ne completăm unii pe alții să încercăm - separat sau împreună - să fim cea mai bună variantă. Acasă, la serviciu, în societate.
Azi, gândul meu bun este spre toate aceste femei, spre cele care au luptat de-a lungul timpului pentru ca noi, femeile de azi, să putem face atâtea alegeri, spre cele care fug din calea violențelor de orice fel, spre fiecare femeie și mamă care își pune sufletul în acest rol. Desigur, spre mama mea și spre bunicile lumii, de pe pământ și din cer, care aduc un plus minunat în viața noastră.
Vă doresc tuturor ca, în sănătate și pace, să vă puteți bucura de fiecare clipă, de fiecare zi, de fiecare succes văzut sau nevăzut de ceilalți. La mulți ani, dragile mele, Dumnezeu să vă binecuvânteze cu toți ai voștri!
Comisar șef PÎNCĂ GABRIELA LIVIA, coordonatorul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul IPJ Mureș
“CALITATEA DE A FI OM, ÎN ORICE ÎMPREJURARE NE-AM AFLA”
Începuturile mele profesionale sunt undeva în urmă cu 26 de ani când, în urma frecventării cursurilor Facultății de Drept “Dimitrie Cantemir” din Tg. Mureș, am acumulat suficiente informații în acest domeniu, lucru ce mi-a fost util atunci când am promovat examenul de intrare în rândurile polițiștilor Inspectoratului de Poliție Județean Mureș.
Mi-a plăcut în permanență să îi ajut pe cei din jur, să aplic legea și să fiu acolo unde datoria mi-o cere. Am parcurs mai multe etape profesionale, promovând de la poziția de subofițer la cea de ofițer la câteva din serviciile Inspectoratului, funcția actuală fiind cea de coordonator al Centrului Regional Tg-Mureș din cadrul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane.
A fost o provocare pentru mine această funcție și o schimbare de domeniu, în același timp, însă consider că aici, relația cu victimele traficului de persoane (fenomen care lasă drame în urma lui) este una în care latura umană și cea de sprijin este activată cel mai puternic, iar rezultatele sunt neprețuite. Vorbim de oameni (copii, femei, bărbați) care ajung într-o situație disperată, care au nevoie de cineva care să le fie aproape în tot ceea ce înseamnă proceduri penale, iar faptul că există o astfel de instituție în cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu poate decât să aducă un plus în intervenția și asistența specializată a celor care au aceste nevoi. Astfel, este evidențiat rolul de prevenire al Poliției Române și de colaborare cu alte instituții și autorități locale, precum și ONG-uri, pentru siguranța noastră, a tuturor.
Trăsăturile mele, firea optimistă, sociabilitatea, amabilitatea și bunul simț mi-au fost de ajutor atât în carieră, cât și în viața personală, fiind înconjurată de oameni care m-au ajutat să ajung unde mă aflu în acest moment.
Primăvara este un anotimp care ne îndeamnă să punem în lumină ce e mai frumos din noi, să petrecem momente frumoase cu cei dragi, să zâmbim mai mult, să ne bucurăm de razele soarelui și să renaștem în suflet așa cum renaște și natura cu tot ceea ce înseamnă ea. Cred că acesta este adevăratul succes, cel care ține de gândirea și comportamentul nostru și de calitatea de A FI OM, în orice împrejurare ne-am afla.
Haideți să fim buni, să răspândim în jurul nostru iubire și să îi facem fericiți pe cei de lângă noi!
Comisar șef de poliție ZAHARIA CRISTINA GABRIELA, coordinator al Centrului Regional Tg. Mureș al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane
,,ÎNTOTDEAUNA, LUCRUL TĂU SĂ-L ÎNCEPI CU DUMNEZEU, UNDE-I EL ȘI DARUL SĂU, NICIUN LUCRU NU E GREU!”
Primăvara este mai mult decât un simplu anotimp, este o stare de spirit. Primăvara vine cu veselie, cu alaiul ei de flori, lumină și culoare. Cu ciripit de păsărele, dar și cu încântătoarele miresme ale copacilor înfloriți. Primăvara începe cu un Mărțișor și continuă cu Ziua Mamei și cu găzduirea sărbătorii supreme a luminii, Sfintele Paști.
Roșu și alb, culorile Mărțișorului, au reprezentat totdeauna speranța. Prins în piept la vedere, să arătăm că facem parte din primăvară și, odată cu ea, din minunata rânduială a lumii, pe care chiar și Bunul Dumnezeu a făcut-o din dragoste și pace. Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită anual pe data de 8 Martie. Fiind asociată cu primăvara, ziua de 8 Martie este legată simbolic de flori. Mai exact, “mascota” internațională a sărbătorii este laleaua. Această floare reprezintă primăvara și gingășia, deci trebuie oferită femeilor de ziua lor, alături de sincere felicitări de 8 Martie. Iradierea Învierii va atinge natura, o va face să vibreze de bucurie, de la piatra din drum și până la sufletul omenesc. Iubire pentru iubire, să facem bine, să facem pace, viața trăită sub rostul binelui, cu multă dăruire și cu suflet deschis semenilor noștri aflați în suferință.O primăvară cu pace, sănătate și liniște!
GORCEA VALENTINA CORNELIA, Profesor învățământ preșcolar Școala Gimnazială Iernut - Cipău
ÎNCHINARE MAMEI
Motto: “Rolul femeii este să iubească și să întrețină flacăra iubirii, de-aia i-a dat natura frumusețe și farmec (...). Rolul bărbatului este s-o ocrotească, de-aia este înzestrat cu forță și echilibru”! - Marin Preda - “Cel mai iubit dintre pământeni”
8 Martie, ziua în care, pe întreaga planetă, se sărbătorește Femeia, ne dă prilejul să dedicăm câteva gânduri celor care, de ziua lor, primesc floarea recunoștinței, a iubirii, a prețuirii alese. Cât privește recunoștința, un înțelept afirma cândva că ea “nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună și inima dreaptă”.
Ionel Teodoreanu merge mai departe cu ideea, concretizând că “recunoștința e pură și ușurătoare pentru suflet numai atunci când se naște de la sine, ca un parfum involuntar al conștiinței libere”. Ba mai mult, “RECUNOȘTINȚA E UN DAR REGESC”. Dar se întâmplă, uneori, să ne mai supărăm că există și nerecunoscători.
Marele filosof, scriitor și om de stat roman, Seneca, găsește unul din motive: “Te superi că există nerecunoscători? Întreabă-ți cugetul tău dacă toți cei care te-au îndatorat te-au găsit recunoscător”. Fiind vorba de o sărbătoare, se cuvine să spunem multe lucruri bune și frumoase, ceea ce nu-i deloc ușor, mai ales că, din FERICIRE, multe dintre noi, femeile, suntem mame și bunici. Și, în plus, mai este nevoie și de inspirație, mai mult decât atât, un lucru absolut indispensabil, sensibilitatea pe care o găsim, cu prisosință, la marii scriitori, și nu numai, după cum se va vedea ceva mai încolo. Așa că nu-mi rămâne decât să fac uz de mărturisirile celor înzestrați cu har de la Dumnezeu, care au reușit să ajungă la sufletul și inima tuturor, mai mult decât mi-ar sta mie în putință să o fac.
De aceea, în primul rând, l-aș aminti pe Cincinat Pavelescu - poetul care în însemnările sale autobiografice făcea o emoționantă mărturisire cu privire la ceea ce a însemnat existența mamei în viața poeților (și, am îndrăzni noi, nu numai a lor). “Cea mai mare parte din comoara sensibilității și imaginației poeților - spune C. Pavelescu - este moștenirea directă a sufletului delicat, blând și iubitor al mamelor. Dar, care poet, cât de necunoscut sau cât de literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință când pronunță cuvântul MAMĂ, evocă ființa iubită, ce se apleacă înfrigurată de griji, peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului?
Dați-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunțile voastre, de aleși ai muzelor, de învingători ai vieții, și s-o las să-și tremure mângâierea târzie peste frunțile acelor mame care nu au trăit ca să împărtășească gloria voastră sau s-o pună, cu multă evlavie, la picioarele celor care, fiind în viață, au făurit, din suferințele lor neștiute, sufletele și victoriile voastre de azi.(...)”.
După o asemenea pledoarie pentru cea care i-a dat viață, nici nu-i de mirare că pierderea ei i-a îndoliat viața poetului pentru totdeauna. “Obosită de a fi născut, crescut și educat atâția copii, a murit într-o zi, discret, cum trăise. De atunci o plâng mereu și nu mă pot mângâia”.
Voi mai zăbovi puțin asupra însemnărilor acestui poet, de o deosebită sensibilitate, pentru că ele au o mare bogăție de sensuri.
Și, iată, că mai aflăm din gura lui: “Niciun copil nu știe să-și iubească părinții destul și pedeapsa lor este de a-și da seama prea târziu că nimeni n-o să-i mai iubească cu dragostea și prietenia lor”.
Rămânând în sfera acelorași idei, exprimate mai sus, voi încerca să le regăsesc, de data aceasta nu la un poet, ci la un prozator și om de știință, care la 21 aprilie 1856 îi scria, din București, mamei sale, aflată la Londra, din care spicuiesc:
“Draga mea mamă (...), îți mulțumesc, dragă mamă, pentru grija ta cu totul maternă. Văzând ciorapii, batistele și butonii, pe care mi i-ai trimis, mi-am zis iar ceea ce îmi spun adesea. Nimic nu-i pe lume mai bun decât să ai o mamă. Te asigur că atunci când se întâmplă să ies cu Cornescu și s-o întâlnesc pe maică-sa, privirea pe care i-o aruncă fiului ei mă face să plâng că nu ești lângă mine. De altfel, nu-i singura împrejurare când mi-e dor de tine, aș vrea mult să te văd aici (...). Mii de sărutări, dragă mamă (...). Te îmbrățișez, de asemenea, de o mie și o mie de ori și rămân, pentru totdeauna, fiul tău preadevotat, Odobescu”.
Și, pentru că mi-am propus să nu vă mai rețin atenția prea mult, înainte de a mă fi gândit la o încheiere frumoasă, v-aș mai reține totuși puțin, în speranța că nu veți regreta.
Iar acum, îl citez pe Solomon înțeleptul, a cărui judecată l-a făcut celebru. Se spune că el era împărțitorul dreptății, cu peste o mie de ani înaintea erei noastre. “Așa se face că două femei veniseră în fața lui să revendice un copil. Neputându-și da seama a cui e, de fapt, pruncul, Solomon recurge la o stratagemă: hotărî să taie copilul în două. În felul acesta, puse la încercare dragostea maternă, căci mama adevărată preferă numaidecât să cedeze celeilalte copilul, decât să-i fie spintecat”.
În sfârșit, pentru a încheia, și nu oricum, ci pe un ten optimist, îl citez, în continuare, pe G. Călinescu, a cărui cugetare ține loc de încheiere: “Totdeauna, am fost un optimist, adică un om născut pentru a proiecta toate forțele sufletului spre un țel măreț. Totdeauna, chiar când n-am știut limpede acest lucru, am fost stăpânit de dragoste pentru oameni. Caut și, foarte adesea, câștig iubirea multora și, ajutat de ea, arunc spre oameni flăcări de iubire”.
“Cuvântul liber” - 6 martie, 1999
Prof. MARIA MATEI
SĂNĂTATE, ÎNȚELEPCIUNE, ÎMPLINIRI ȘI CLIPE MINUNATE ALĂTURI DE CEI DRAGI!
Ne place sau nu, timpul trece, iar calendarul ne arată că e 8 Martie. Este Ziua Internațională a Femeii, pe care atât de mult o așteptăm în fiecare an!
Anul acesta însă, iată că ne confruntăm cu o situație pe care nu o anticipam sau speram să nu o trăim. Pe când să ne bucurăm că pandemia se apropie de sfârșit, ne-am trezit cu alt necaz, războiul din imediata noastră vecinătate.
În aceste momente de răscruce pentru întreaga lume și, cu siguranță, pentru Europa, gândul nostru se îndreaptă către toate femeile din lume, fără nicio deosebire, dar, cu siguranță, cu toții suntem mișcați și îndurerați de situația absolut îngrozitoare cauzată de războiul din Ucraina, de sutele de mii de refugiați, cu precădere femei, copii și vârstnici, care au luat frontierele cu asalt.
Dar pentru că, iată, primăvara aducătoare de voie bună a sosit cu lumină, tinerețe și culoare, haideți să ne bucurăm de acest minunat dar oferit cu generozitate.
Cu ocazia zilei de 8 Martie, doresc să felicit toate femeile din România și din întreaga lume, le adresez îndemnul să lase primăvara să le inunde sufletele, să le cuprindă simțurile, să le aducă sănătate, înțelepciune, împliniri și clipe minunate alături de cei dragi!
O primăvară frumoasă tuturor!
AFRODITA ROMAN, președinta fondatoare a Asociației Femeia Mileniului III
Președinta Associated Country Women of the World pe zona Europa
Ceea ce rămâne în urma ta nu e ceea ce afișezi în fața oamenilor, ci ceea ce scrii în inimile lor. Un zâmbet, un compliment, o mângâiere, un sentiment!
La mulți ani de 8 Martie!
JANINA-CLAUDIA CĂPUȘAN, Consilier superior la Direcția pentru Agricultură Județeană Mureș și doctor inginer horticultor
O primăvară superbă, plină de zâmbet și soare, iar speranța să dăinuiască în sufletul nostru!
SZOCS RODICA - Inginer chimist
AM ÎNVĂȚAT ȘI AM ÎNȚELES, VEI ÎNVĂȚA ȘI VEI ÎNȚELEGE - GÂNDURI
O adiere de vânt călduț, ghioceii înfloriți, colțul ierbii care răsare din pământ, mugurii florilor și pomilor, păcăliți de vreme, toate ne vestesc că am intrat, calendaristic, într-un nou anotimp - PRIMĂVARA, anotimpul renașterii la viață a tot ceea ce ne înconjoară. După doi ani marcați din plin de ravagiile provocate de temutul SARS-CoV-2 (COVID-19) și variantele sale, acum, când ne-am fi putut bucura de o oarecare relaxare și revenire la normalitatea, care, după mine, nu va mai fi niciodată ce a fost, iată, suntem marcați de un nou început, provocat de războiul din Ucraina, război care nu prevestește nimic bun pentru viitor.
Este motivul pentru care, în prag de 8 Martie, gândurile mele vin să vă spună ce am învățat în aceste vremuri tulburi, care, într-un fel sau altul, ne-au marcat și ne vor marca pe toți. Așadar, am învățat că VIAȚA este un dar primit de la Dumnezeu, dar pe care trebuie să-l prețuim ca pe un scump odor. Da, acum am înțeles mai bine cuvintele lui Victor Hugo care afirma: “Sunt momente în viață în care, indiferent de postura trupului, sufletul se află în genunchi”. Da, am învățat și am înțeles că cei dragi se pot stinge după mari suferințe, după un infarct neașteptat, după boală, după Covid. Toate aceste șocuri emoționale le-am trăit într-un an și o lună. Nu o spun pentru a stârni compasiune, o spun pentru că vreau să înțelegeți de ce în viață avem nevoie de puncte de sprijin. Acum pot să vă mărturisesc că, dacă nu ar fi fost darul cel mai de preț pe care ni-l dă Dumnezeu, COPIII și familiile lor, și CREDINȚA că mă aflu sub voia DIVINITĂȚII, care știe ce și de ce se întâmplă, m-aș fi prăbușit în disperare. Este motivul pentru care vă rog să învățați să vă prețuiți familia și pe cei dragi. Nimeni nu știe când este ultima zi pe pământ a fiecăruia dintre noi. Încercați să iubiți, să iertați, să conștientizați și să aplicați ce ni se spune în rugăciunea Tatăl Nostru prin cuvintele: “...Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri'', lăsați la o parte invidia și răutățile, ele marchează viața și sufletul celor care le nutresc. Învățați să dăruiți zâmbete și îmbrățișări, au o valoare neprețuită pentru cei care au nevoie de ele.
Am învățat că după un rău poate veni ceva și mai rău, mai distructiv, războiul, cu toate pierderile pe care le aduce. (Mulți nu ne-am imaginat că în secolul XXI mai este posibil așa ceva în Europa). Am învățat că sunt oameni curajoși, oameni care își apără cu îndârjire țara, fără să țină seama de riscul de a-și pierde bunul cel mai de preț - VIAȚA.
Și da, în aceste zile m-am întrebat, știind cât de dezbinați suntem, oare noi, românii, am putea fi la fel de înflăcărați în lupta pentru a ne apăra pământul străbun? (Dumnezeu să ne păzească de o asemenea încercare!). Am constatat, în contextul evenimentelor, cu mare bucurie, efortul și implicarea românilor în acțiunile de voluntariat și de ajutorare a refugiaților și, sincer, inima mea s-a bucurat de această emulație, empatie și unitate în suferință, ceea ce înseamnă că nu este totul pierdut, că fondul bun al neamului nostru există și se cere scos la suprafață. În același timp, cred că, implicați cu toate forțele în aceste acțiuni nu ar trebui să-i uităm pe ai noștri, pe bătrânii singuri, pe copiii care se culcă seara flămânzi, pe cei aflați în suferință.
Am învățat că, uneori, ne putem mulțumi cu mai puțin pentru a putea veni în sprijinul semenilor noștri aflați în situații limită.
Am multe gânduri de transmis, dar nu vreau să abuzez de spațiul limitat din ziar și nici de bunăvoința cititorilor. De aceea, gândurile mele de final se îndreaptă spre toate femeile cunoscute și necunoscute. Le trimit să vă spună că fiecare femeie, în felul ei, este frumoasă și prețioasă, că fiecare ar trebui să-și evalueze sinele interior, să scoată la suprafață ceea ce are mai bun în inimă, să-și dezvolte stima de sine, să promoveze permanent cel mai nobil sentiment de pe pământ - IUBIREA.
Dacă mâinile mele s-ar putea extinde, v-aș cuprinde într-un imens buchet al celor mai prețioase și frumoase flori de pe pământ, buchetul numit FEMEIE.
La mulți ani, binecuvântați, de 8 Martie!
Închei cu un citat asupra căruia vă propun să medităm: “Înainte de a-mi judeca viața, înainte de a vorbi despre mine, încalță-te cu pantofii mei și parcurge drumurile pe care le-am parcurs. Trăiește-mi durerile, îndoielile, bucuriile. Trăiește-mi anii pe care i-am trăit. Și cazi acolo unde am căzut și ridică-te așa cum m-am ridicat”. (Luigi Pirandello)
Prof. Ana Pandrea
GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ...
Într-o lume cuprinsă de haos, într-o perioadă în care unii oameni sunt nevoiți să își părăsească viețile, ne străduim să ne păstrăm calmul, să rămânem cât se poate de optimiști, să ne urmăm visele, fără să încetăm o clipă în a spera la mai bine, la liniște, la... normalitate.
În momentul în care mi s-a propus să scriu despre momentul 8 Martie, am închis ochii și, sub imperiul emoțiilor și al tensiunilor din ultimele zile, am rememorat imaginile femeilor care au avut puterea, forțate de împrejurări, de a-și lua copiii în brațe, de a-și părăsi munca de o viață, de a pleca, de a o lua de la capăt... Așadar, toate acestea m-au dus cu gândul la cât de puternică poate fi FEMEIA!
Lecțiile de viață pe care le-am trăit cu toții în ultimii ani ne-au făcut să rememorăm frânturi din istorie. De fiecare dată, deși, în general, sensibilă și delicată, ea, femeia, a dat dovadă de forță, de mobilizare, fiind ca o leoaică atunci când se află în situația de a-i apăra pe cei dragi, fiind în stare de a renunța la sine însăși.
Se spune că Dumnezeu nu a putut să fie peste tot, astfel a creat femeia. Așadar, astăzi este despre ea: femeia - mamă, bunică, mătușă, casnică, puternică, carieristă, model sau nu pentru cei din jur. Primăvara trebuie să rămână un motiv de bucurie, prin prisma faptului că întreaga natură se pregătește să renască. Astfel, delicatețea acestei renașteri se împletește suav cu cea a ființei delicate, fără de care viața nu ar fi la fel de dulce.
Din suflet pentru suflete, vă doresc, dragi femei, să faceți în așa fel încât să fiți fericite! Rămâneți puternice, fiți în continuare modele de viață! Să aveți parte de tot ce e mai bun și mai adevărat pentru că meritați!
La mulți ani!
Cu respect, Prof. Înv. Primar ANDREEA TEODORA STOICA
