În contextul în care anul 2022 a fost declarat de Sf. Sinod al Bisericii noastre ca “Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, astăzi vom evoca personalitatea și rolul Sf. Paisie de la Neamț, ca și model de revigorare spirituală în istoria Bisericii și nu numai.
Sf. Paisie în rândul părinților isihaști reprezintă cea de-a treia etapă din renașterea isihastă din istoria Bisericii Ortodoxe.
S-a născut în Ucraina, la Poltava, într-o perioadă foarte grea din viața bisericii, cu o criză spirituală severă, cu o lipsă totală de duhovnici, cu o uitare totală a scrierilor Sfinților Părinți. După o căutare asiduă a unei vieți duhovnicești autentică, mai întâi în părțile Ucrainei, Sf. Paisie ajunge în ținuturile noastre, mai întâi la Mănăstirile Dălhăuți, Trestieni și mai apoi la Cârnu în Țara Românească, mănăstiri care pe atunci erau îndrumate de starețul Vasile de la Poiana Mărului. După această căutare continuă se stabilește pentru 17 ani la Sf. Munte Athos, unde reușește să formeze o obște monahahă isihastă.
În anul 1763, împreună cu obștea de la Sf. Munte Athos i se încredințează Mănăstirea Dragomirna ca loc de viețuire, unde reușește să impună un îndreptar monahal foarte aspru: “viață de obște, ascultare, sărăcie, smerenie, muncă la câmp sau în atelierele mănăstirii, slujbe zilnice și predici, îngrijirea bolnavilor și străinilor, spovedanie deasă”. Rămâne aici până în 1775, când datorită războiului se retrage la Mănăstirile Secu și Neamț, pe care le conduce până la sfârșitul vieții sale, în 1794.
Pe lângă lucrarea isihastă, s-a remarcat împreună cu ucenicii săi și în lucrarea de traducere în limba română a lucrărilor Sfinților Părinți și a marilor asceți. Traduce Filocalia greacă în limba slavonă. De remarcat că avea sub ascultarea sa peste 700 de călugări la Mănăstirea Neamț: români, ruși, ucraineni, bieloruși, greci, bulgari, sârbi. De aici, datorită tuturor acestora, a început o adevărată școală “paisiană”, pentru revigorarea vieții monahale.
În lucrarea sa a apărat lucrarea rugăciunii neîncetate, lăsând o lucrare în acest sens: “Despre rugăciunea minții”.
S-a spus despre el și despre lucrarea isihastă dezvoltată de el următoarele: “a aprins aici, la poalele Carpaților, un alt gen de lumini: ale Ortodoxiei, ale tradiției patristice și bizantine transformate în lucrare vie asupra oamenilor” (“Paisianismul și spiritualitatea cernicană”).
Așadar, pentru vremurile de azi, rolul rugăciunii neîncetate pe care o predica Sf. Paisie de la Neamț este cu atât mai mare, datorită vitregiilor vremii. Iar Sf. Paisie de la Neamț trebuie să ne fie un exemplu de trăire, de evlavie, de rugăciune, pentru a spori fiecare dintre noi în comuniunea cu Dumnezeu, pentru a ne sfinți viața, dar și pentru a păstra comuniunea Bisericii noastre ca arvună a bucuriei Preasfintei Treimi.
Pr. BOGDAN STELIAN RACOTI Parohia Ortodoxă Română “Sf. Ștefan “ - Cristești - Mureș
