Nu mi-am propus să fac un portret moral, profesional sau fizic al unui om care a condus și a determinat destine sociale și profesionale, ci m-am gândit că în viața asta zbuciumată de evenimente, se poate găsi o oază cu multă lumină, bunătate și credință.
Oare ce e mai mult și mai important pentru o viață de om? Să te dedici familiei și profesiei sută la sută ori să sacrifici un procent mai mare sau mai mic pentru semeni, care înseamnă colegi, prieteni și necunoscuți?
Petre Curticăpean e unul din oamenii care nu a așteptat maturitatea pentru a se dedica semenilor. Nu a așteptat acumulări de energii profesionale sau umane, ci s-a grăbit să acționeze repede și eficient pentru colegii lui dragi, indiferent dacă au fost la Rîciu, Șăulia de Câmpie sau Tg-Mureș. De la Rîciu își trage seva benefică a generațiilor care au lăsat urme pe acele meleaguri. Sigur Gheorghe Șincai a contribuit, prin scrierile sale, la ambiția și dăruirea profesională a profesorului Curticăpean, pentru cunoscuți sau necunoscuți.
E mare lucru să poți îmbrățișa asemenea oameni sau măcar să le atingi fizic mâna de ,,Doamne ajută”. Dar e și mai important să primești cu dragoste și interes experiențe de viață a unui om care știe să cânte melodii ale neamului nostru încercat de atâtea ori și supus vicisitudinilor istoriei, de multe ori pe nedrept, experiența unui om care a învățat de la mama sa colindele câmpiei și ni le-a dăruit cu dragostea creștinului care își apăra valorile, dar care se bucură, în același timp, că le poate transmite mai departe.
În rezervorul de energii profesionale a găsit și versuri sacre pentru câmpia străbună, versuri care împletesc în multe volume sentimente pe care doar marii noștri preoți-cugetători, Ion Agârbiceanu sau Gala Galaction, au surprins curățenia de la țară, frumusețea gândului și a atitudinii.
Volumele de versuri, apreciate la lansarea fiecăruia, cred că e o comoară personală, dar și comunitară și regret că interese sau poate argumente insuficient prezentate nu au făcut ca poetul Petre Curticăpean să facă parte din Uniunea scriitorilor. Poate că încă nu e târziu, orice lucru se poate repara, orice scăpare umană, firească într-o viață, chiar și scriitoricească, poate fi îndreptată în folosul unui om sincer și devotat crezului literar.
Indiferent de ce se va hotărî în această speță, bucuria noastră comună e că am savurat leagănul spicelor de pe câmpie, liniștea și bogăția câmpului însuflețit de dăruirea țăranului pentru a fi la înălțimea morală a strămoșilor.
În acest mediu, dragostea și adierea vântului, dătător de viață și speranță, a îmbrățișat creația prietenului nostru, Petre Curticăpean.
Profesional nu îl pot supune unei evaluări, pentru că a plecat de la un simplu și tânăr profesor, a parcurs dificilele momente ale permanentei pregătiri profesionale. S-a luptat cu ambiția fiului de țăran pentru a sta mereu drept în fața unei comunități pretențioase de dascăli de Limba și literatura română.
A fost un exemplu, s-a dăruit cu energie îndrumării și controlului profesional, iar ca director de unitate școlară rămân mărturie generațiile bucuroase de elevi, dascăli și părinți, beneficiind de un asemenea manager.
La 80 de ani (în martie 20), privești în urmă și îți faci un bilanț; oare am făcut tot ce se putea face, atât în timpurile dictaturii, cât și ale democrației? Dacă aș așterne pe hârtie toate titlurile, funcțiile, diplomele de excelență primite de-a lungul timpului, ar trebui foarte mult spațiu și efort. Nu o fac pentru că modestia îl caracterizează prin excelență.
E important în această evaluare să îi aduni aproape pe cei pe care i-ai inițiat în nobila misiune de dascăl, să îi ai aproape pe cei care au beneficiat de frumusețea și altruismul profesional și uman al omului și dascălului Petre Curticăpean și, nu în ultimul rând, familia frumoasă, activă, unită, care a susținut permanent comportamentul social și profesional al celui care, la 80 de ani, ne poate oferi încă idei și modele cu ajutorul cărora putem continua, putem fi împăcați cu gândul că nu am fost trăitori întâmplător pe acest pământ.
La mulți ani, dragul nostru profesor, Petre Curticăpean!
În numele prietenilor sinceri, devotați și nenumărați semnează...
Senior profesor IOAN SĂCĂREA
