Eruditul cărturar Nicolae Aurelian Steinhardt se naște în comuna, astăzi oraș, Pantelimon, din preajma Bucureștiului, și moare într-un spital din Baia Mare, fiind înmormântat în cimitirul monahilor Mănăstirii Rohia - Maramureș. Scriitor, critic literar, eseist și publicist român, de origine evreiască; coleg de liceu sau de facultate, între alții, cu Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu și Dinu Pillat; licențiat în Drept și Litere al Universității din București și doctor în drept constituțional. În anul 1958 este judecat și condamnat la închisoare, împreună cu întregul lot “Pillat-Noica al intelectualilor mistico-legionari”. La Jilava, în detenție, se convertește la religia creștină ortodoxă, după care se călugărește. Este autorul unei opere unicat în literatura română, înmănuncheată sub titlul generic “Jurnalul fericirii”. Câteva dintre înțelepciunile sale: *Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. *Banîi care vin spre noi ne pot face aroganți și zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești. *Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre”. *”Dacă reprimi foamea în timp ce poftești, foamea se va face tot mai mare”. *Lasă-te de fumat, bucură-te și taci! Slăbește, bucură-te și taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie și lasă gunoiul vecinului acolo unde l-a pus. *Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, de bunăvoință și de simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei.
UNIO TRIUM NATIONUM
(5) Fraterna Unio (în română Uniunea Frățească), cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum (în română Uniunea celor trei neamuri) deși părțile semnatare au fost patru, a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437, între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui, înțelegerea a fost semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca. Uniunea a fost încheiată ca o consecință la Răscoala de la Bobâlna. După ce au precizat care va fi modul de aprovizionare a armatei în timp de război, cei care au inițiat pactul au hotărât ca atunci când una dintre părți va fi atacată și va cere ajutor ceilalți să fie datori să-i dea ajutor. Deși înțelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio.
Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți aparținând etniei majoritare române, din viața politică și socială din Transilvania, deși iobagii formau vasta majoritate a populației transilvane. Noile orânduiri s-au consolidat în dauna dreptului strămoșesc românesc, care dispare treptat. Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, a fost din ce în ce mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea, în mod tacit, grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum {Fraterna Unio) o națiune “tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea înainte de 1800.
La 2 februarie 1438 s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul “Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio). (unitischimbam.ro)
I. VULCAN AGNITEANU
