Eliminarea cotei de zahăr la nivelul UE a pus cruce producției românești
Reprezentantul cultivatorilor subliniază că există o cauză obiectivă care a dus la pierderea interesului fermierilor pentru cultura acestei specii, însă lipsa unei cantități suficiente de materie primă a afectat productivitatea procesatorului, în contextul în care orice fabrică de zahăr are nevoie să aibă o campanie de minim 100 de zile pentru a fi profitabilă. “De când s-a scos cota de zahăr la nivelul UE, fermierii din occident au cultivat mai multă sfeclă și atunci a scăzut prețul zahărului. Câțiva ani la rând s-a repetat situația aceasta, în care prețul zahărului a fost foarte mic, în timp ce al cerealelor a fost foarte mare. Asta în contextul în care cultura de sfeclă e grea. Din aceste motive, în ultimii ani, fermierii români au căutat să meargă pe culturile cele mai ușoare și mai profitabile și au mai renunțat la o parte din suprafețele cu sfeclă”, explică Istrate.
“O să devenim o piață de desfacere totală”
În calitatea sa de lider de structură asociativă, militează pentru stoparea procedurilor pregătitoare de începere a dezmembrării fabricii. “Impresia mea este că au existat și ani profitabili, în care au exportat profitul. Au tras de fabrică cât timp au văzut că funcționează, iar când au văzut că trebuie să investească în ea, nu au mai făcut nimic. Au oprit-o. Ei spun că au negociat cu multe firme, dar nimeni nu a dat banii pe care ei i-au cerut. Dacă și fabrica asta moare, în primul rând va fi o pierdere pentru țară. Vom rămâne cu o singură fabrică în toată România, la Roman, deținută de austrieci. Și așa importăm. Așa o să importăm mai mult. O să devenim o piață de desfacere totală”, trage un semnal de alarmă Dorel Istrate.
Adrian Luță a devenit director principal al fabricii în 2015, poziție pe care a ocupat-o până la pensionare. El oferă una din cele mai informate perspective asupra problemelor unității. “Nici de fermieri, nici de Tereos nu aveți ce spune rău. Este problema de preț. E vorba de conjunctura europeană. Vedeți că nu numai noi suferim. Toți suferă. Ăsta e factorul cheie care a determinat fabrica să nu mai fie profitabilă. Prin 2017-2018, în momentul în care a dispărut sistemul de cote, fabricile au rămas în bătaia vântului. Și oriunde în lume, prețul de producție al zahărului din sfeclă este mai mare decât cel din trestie. Este concurența zahărului din trestie, pe care niciodată nu o s-o poți surmonta fără o subvenție adecvată. Însă ca sfecla de zahăr să aibă un viitor în România, e important să înțelegem că ne raportăm la regulile europene și trebuie să avem productivitate. Nu poți subvenționa neproductivitatea. Sunt și la noi fermieri care rivalizează cu cei din occident. Dar sunt cei mai mulți care sunt și cei slab productivi, care trag totul în jos. Un nucleu foarte bun de fermieri era și la Luduș, care făceau treabă. Dintre ei i-aș menționa pe Vasile Seneșan, Emil Turdean, care deși a fost mereu împotriva fabricii, nu pot să nu-l menționez, că e un fermier foarte bun, pe Dorel Istrate, Felician Rus și grupul de la Turda. E un grup de fermieri acolo, care au fost cultivatori foarte buni”, crede acesta.
Adrian Luță, fost director: “Logic ar fi ca statul să preia fabrica”
Soluția pe care Adrian Luță o vede pentru ieșirea din fundătura în care s-a ajuns nu este nicidecum tăierea fabricii în bucăți. “Logic ar fi ca statul să preia fabrica. Ideea ar fi viabilă, dar se angajează domnii fermieri că vor cultiva suficientă sfeclă și vor susține activitatea fabricii? Dacă ar prelua fabrica, ar putea să stăpânească prețul zahărului. Dacă rămânem fără producție la intern, de zahăr oricum este nevoie și or să apară tot felul de comercianți, care vor aduce zahărul la un preț pe care nu-l mai poți controla. Impactul asupra prețurilor va fi unul în avalanșă, deoarece zahărul e folosit în multe, multe produse”, declară fostul director.
CEO Tereos România: “Cum ne organizăm, cum se va face, de ce, asta nu privește publicul”
Agrointeligența - AGROINTEL.RO a încercat să obțină de la François Queva, CEO al Tereos Romania, câteva lămuriri privind cauzele închiderii fabricii, de ce industria zahărului din România e condamnată să nu fie una de succes, dacă instalațiile fabricii Luduș vor fi tăiate și duse la fier vechi, așa cum circulă zvonul printre fermieri.
L-am întrebat pe CEO-ul Tereos România și de ce nu s-a ales varianta vinderii fabricii și dacă grupul francez va continua să facă afaceri de distribuție în România. Răspunsul lui François Queva a fost unul politicos, dar intransigent: Ce pot să vă confirm este decizia grupului de a închide fabrica și că se va închide societatea Tereos România. În afară de asta, poate veți fi foarte dezamăgit, dar cum ne organizăm, cum se va face, de ce, asta, de fapt, nu privește publicul și nici pe dvs., ca jurnalist, nu vă voi da mai multe informații decât ce v-am spus acum”. Agrointeligența a intrat însă în posesia unei scrisori interne semnată de CEO-ul Tereos România, datată 7 martie 2022, în care patronatul menționa un calendar de inventariere a echipamentelor fabricii și disponibilizare a angajaților. Deja, la momentul redactării acestui articol, în fabrică au început să apară numere de inventar pe robineți, ventile, motoare, pompe, reductoare etc.
Echipamentele din fier de la Fabrica de zahăr din Luduș au fost inventariate și etichetate.
Importurile de zahăr vor ajunge la 300 de milioane de euro pe an
Concret, ce ne așteaptă, în condițiile în care unitatea de producție a zahărului nu mai poate fi salvată de la dezmembrare, explică tot Ioan Gherman, președintele Federației Cultivatorilor de Sfeclă din România. “Fabrica de la Luduș are o capacitate de 4.000 t/24h. Teoretic, poate să taie 400.000 tone de sfeclă într-o campanie. O campanie înseamnă 120 de zile maxim și poate produce undeva la 50.000, până la 60.000 tone de zahăr pe an. Fabrica de la Roman e mai mare ca și capacitate. Poate tăia 5.500 tone/zi. Dacă pică Ludușul, anul ăsta mai rămâne doar Romanul, care poate produce 60.000 tone de zahăr din cele 500.000 t. Restul trebuie să importăm. Ori prețul zahărului pe piața europeană e peste 650 euro/t. Se vinde și cu 700 și 750 euro/t. De exemplu în Anglia la ora actuală, e peste 700 euro/t la poarta fabricii. Nu mă refer la prețul de desfacere în magazin, care e altul. Ori dacă noi trebuie să importăm 400.000-440.000 tone în 2022, la un preț de 650 euro/t, înseamnă că noi vom ajunge să importăm zahăr de 300 milioane euro într-un singur an”, traduce Ioan Gherman în cifre, eșecul născut din absența unei strategii naționale privind industria zahărului.
Despre reacția autorităților române până la acest moment, știm doar că în 2 martie, ministrul Agriculturii a răspuns unei interpelări transmise de către deputatul Dan Tanasă. În cadrul răspunsului, șeful MADR prezenta subvențiile de care beneficiază fermierii care cultivă sfeclă de zahăr, dar și situația producătorilor care au încheiat contracte cu Tereos în 2021: 246 de fermieri care au înființat o suprafață de 6.759 hectare de sfeclă.
În prezent, România mai are o singură fabrică de zahăr în funcțiune, la Roman, județul Neamț, deținută de austriecii de la Agrana.
(Sursa: Daniel Befu, agrointel.ro)
N.r.: Salariații au cerut o întrevedere urgentă cu conducerea și solicită amânarea dezmembrării fabricii.
