Tulburarea de consum de alcool poate fi diagnosticată pe baza unui set de criterii, printre care se numără nevoia imperioasă de a consuma alcool, continuarea consumului de băuturi alcoolice în ciuda problemelor repetate apărute în viața pacientului ș.a. Netratată, ea duce la numeroase complicații, precum: ciroza hepatică, ulcere gastroduodenale, pancreatită, multiple forme de cancer, boli cardiovasculare. Al cincilea raport global al OMS despre alcool (2018) arată că în 2016, numărul deceselor provocate de consumul iresponsabil de alcool a fost de aproximativ 3 milioane.
Asocierea cu creativitatea. Fiind un stimulent în timpul consumului, apoi în cursul dependenței, alcoolul este folosit și abuzat de numeroși consumatori. Între aceștia, oamenii de artă sunt, poate pe nedrept, suspectați de consum excesiv de alcool. Asta, din cauza multor exemple de scriitori, artiști plastici care, în operele lor, au prezentat, firesc, scene de consum de alcool.
Cea mai importantă consecință a consumului de alcool asupra sănătății o reprezintă patologia hepatică. Aceasta are loc progresiv și poate varia de la steatoza hepatică (ficat gras) alcoolică, până la ciroza decompensată, cu toate complicațiile asociate.
Afectarea hepatică începe cu steatoza hepatică. Aceasta reprezintă o acumulare de grăsimi în celulele hepatice, este o afecțiune reversibilă și cu manifestări clinice minime, astfel că, în majoritatea cazurilor, nu este depistată în această etapă. Steatoza dispare complet după două săptămâni de abstinență, după care consumul de alcool poate fi reluat în doze normale - 40 gr/zi este metabolizat de ficat, restul se transformă în produși toxici și aldehidă. Netratată, steatoza hepatică se transformă în hepatită alcoolică sau steatonecroză, care este o patologie acută, ce apare pe fond de afectare hepatică. Aceasta variază în intensitate, de la disconfort în hipocondrul drept (partea superioară dreaptă a abdomenului), în forme ușoare, până la icter, febră, grețuri, vomă. În cazuri grave, se poate asocia ascita (lichid în abdomen), insuficiență renală și encefalopatia. În 50% din cazuri, hepatita alcoolică este diagnosticată la pacienții care deja prezintă ciroză hepatică. Necroza (distrugerea celulelor hepatice) duce la înlocuirea acestora cu țesut conjunctiv, proces ce poartă denumirea de fibroză hepatică. Odată cu avansarea fibrozei, în timp, se dezvoltă ciroza hepatică - inițial, compensată, dar, în timp, se decompensează. Semnele de decompensare sunt: icterul, ascita, encefalopatia hepatică, sindromul hepato-renal și varicele esofagiene, cu posibile hemoragii. Toate aceste simptome sunt consecințele directe ale distrugerii țesutului hepatic. Icterul reprezintă o depunere, în piele și în scleră (la ochi) de bilirubină, eliberată în sânge la afectarea celulelor hepatice. Odată cu fibroza țesutului hepatic, va crește presiunea în vena portă, ceea ce duce la acumularea de lichid (ascita) și creșterea presiunii sanguine în circulația colaterală, cu formarea varicelor la nivel abdominal și esofagian, care au tendința de a sângera. Este important de menționat că ciroza hepatică reprezintă cel mai important factor de dezvoltare a carcinomului hepatocelular. Carcinomul este o formă agresivă de cancer, cu o mortalitate de 50% la doi ani, și de 90% la cinci ani. Hepatita și ciroza se tratează cu corticosteroizi (cortizon) prednisolon. Majoritatea pacienților hepatici prezintă și malnutriție, cu scădere marcată în greutate. De aceea, o parte importantă a tratamentului o reprezintă dieta echilibrată, cu aport suficient de vitamine din grupul B și E.
Alcoolul este un oncogen de gradul 1. Așadar, nu există alcool bun și alcool rău. Dar, cum spunea Paracelsus: de doză depinde ca un lucru să fie sau nu otravă. Singura posibilitate de recuperare este abstinența.
Consumul de alcool nu este specific doar oamenilor. Sursa naturală de alcool o reprezintă nectarul și fructele, unde concentrația acestuia poate ajunge până la 8%. Toleranța animalelor la alcool variază de la o specie la alta, în dependență de adaptări evolutive. Consumul de alcool, la oameni, s-a înregistrat în anul 7000 î.Hr. În Evul Mediu se descriu și se perfecționează metodele de distilare ce au dus la apariția băuturilor tari, precum: votca, whisky și brandy, în secolul al XVIII-lea atingând valori record. Ca urmare, în secolul al XIX-lea a început să se promoveze activ restricția consumului de alcool. Al cincilea raport general al OMS despre consumul de alcool (2018) arată, după cum am menționat, că, în 2016, numărul de decese cauzate de consumul iresponsabil de alcool este de circa 3 milioane. Aproximativ 40% dintre persoanele afectate au început să consume alcool încă din adolescență, ceea ce reprezintă factorul principal de risc. Printre alți factori, se pot enumera: existența unor traume psihice în copilărie, depresie și factori genetici.
În ce privește tratamentul tulburărilor de consum, subliniez că acesta constă în abstinența completă. Este extrem de important ca pacientului să i se explice, clar, diagnosticul și consecințele acestuia și să i se propună să se înscrie într-un grup de tip “Alcoolici anonimi”, a cărui eficiență este demonstrată. Pacienții cu delirium tremens sau alte comorbidități importante trebuie internați. Rămasă netratată, tulburarea de consum de alcool poate duce, pe lângă complicațiile descrise, și la multiple tulburări de sănătate mintală: depresie, amnezie, demență.
N.red. Menționăm că la Târgu-Mureș, pe strada Ludușului nr. 29, funcționează “Centrul de Recuperare din Adicții Bastion Târgu-Mureș”, un proiect social pilot, primul proiect public din țară având ca scop recuperarea/reinserția/incluziunea socială a celor afectați direct sau indirect de boala dependenței de alcool, droguri, etnobotanice, jocuri de noroc ș.a., sub coordonarea ec. Călin-Dinu Zamfirescu, din cadrul Direcției de Asistență Socială (DAS) Târgu-Mureș.
Dr. MIRCEA GHERMAN, medic specialist de medicină generală
