* “Dumnezeu a dat lapte mamei pentru a hrăni pe copilul său, dar acesta nu va veni în gura copilului decât atunci când copilul îl ia. Tot astfel, Mama noastră spirituală are pentru noi lapte spiritual, care nu ne va fi dat dacă nu-l luăm, adică dacă nu ne rugăm. Când vom lua acest lapte spiritual, vom cunoaște atunci dulceața sa, ne vom bucura de prezența lui Hristos și, ca și copilul, vom deveni mai puternici din zi în zi. Prin rugăciune, vom putea atunci trece peste ispite și vom învinge răutățile și ispitele diavolului și greutățile vieții”.
Sundar Sing (1889-1929), sfânt indian creștin, înțelept, iluminat, profet, a fost condamnat la moarte într-o fântână seacă și adâncă.
***
* La 8 decembrie 1881, pe Ringul din Viena s-a iscat un foc groaznic. A ars un teatru vesel, împreună cu cei 400 de oameni care râdeau și se veseleau. Pe acest loc, într-o amintire a acestui groaznic prăpăd, s-a ridicat o bisericuță care dăinuiește și azi.
Acest lucru se întâmplă și azi dacă am socoti câte suflete tinere ard în fața televizorului cu toate formele sale de accesare. Distrugem atâtea suflete curate; a devenit un drog, acceptabil aproape în unanimitate. Ar trebui să construim și mai multe biserici, care la tot pasul să ne arate că suntem pe un drum greșit (n.a).
***
* Un ateu discuta foarte aprig cu un creștin pe tema lui Dumnezeu și a religiei. La un moment dat, creștinul zise: “Dragul meu, încăierarea noastră este zadarnică. Tu nu lași dintre ale tale și eu dintru
ale mele. În felul ăsta nu ne putem dovedi nici unul, nici altul. Eu țin la credință, tu la necredință. Eu propun o altă răfuire. Uite cum! Eu voi lua doisprezece oameni din tabăra mea, din tabăra celor care cred în Dumnezeu, iar tu vei lua doisprezece oameni din tabăra ta, din tabăra celor care nu cred în Dumnezeu. Și alegându-i, îi vom urmări de aproape câteva săptămâni, să vedem care dintre ei se vor comporta mai cinstit în viața și faptele lor: ai mei sau ai tăi”. La o săptămână, ateul căzu bătut: celor din tabăra lui nu le mai ajungeau cârciumile, chefurile, scandalurile și faptele urâte. Unul din ei ajunse în temniță, iar altul la spital.
P.S. Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, cu floarea conștiinței de crime nepătată, sincer, nefățarnic”.
Andrei Mureșanu (1816-1863), poet și revoluționar din Transilvania. A studiat filosofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brașov. A început să publice poezie în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură. A fost printre conducătorii Revoluției din 1848, participând în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul său “Un răsunet”, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios
(Din sânul maicii mele), poem devenit ulterior “Deșteaptă-te, române”, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu “Marseilleza românilor”. În anul 1990, “Deșteaptă-te, române” a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 a muncit ca traducător la Telegraful român, operele sale având o tentă patriotică de protest social.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
